Tratatul New START privind armele nucleare, care a expirat pe 5 februarie şi, pentru prima dată în ultimele decenii, nu va mai exista niciun tratat care să limiteze cursa înarmării nucleare dintre SUA şi Rusia, o situaţie cu implicaţii globale care priveşte de asemenea puterile nucleare regionale din Asia, chiar dacă ele nu sunt parte a acestui tratat, explică într-o analiză agenţia EFE, citată de Agerpres.
Puterile orientale
India, Pakistan, Israel şi Coreea de Nord deţin arme nucleare şi, cu toate că numărul lor de focoase nucleare este mult inferior celui al marilor puteri, pericolul la nivel regional nu trebuie subestimat.
Sfârşitul Tratatului New START este "o veste foarte proastă în general, întrucât această atmosferă generală de lipsă a regulilor poate favoriza conflicte regionale" şi "este un element care alimentează tendinţa de reînarmare şi militarizare pe care o vedem în ultima vreme", remarcă cercetătorul în geostrategie şi securitate Rafael Grasa, de la centrul de cercetări în relaţii internaţionale CIDOB.
Niciunul dintre aceste patru state asiatice nu este parte la Tratatul de Neproliferare Nucleară (diferit de tratatele START), iar sfârşitul New START le consolidează opoziţia faţă de acest pact pe care-l consideră discriminatoriu.
ISRAEL
Israelul, inamicul Iranului şi considerat singurul stat din Orientul Mijlociu dotat cu arme nucleare, nu a recunoscut niciodată, însă nici nu a negat că deţine astfel de arme. Aşadar, nu mai este un secret faptul că Israelul are arme nucleare, al căror număr Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm îl estimează între 80 şi 90 de focoase.
Dimona este o instalaţie israeliană în deşertul Negev, într-o zonă izolată, păzită şi împrejmuită în întreg perimetrul său şi deasupra căreia este interzis survolul avioanelor. Oficial, acolo se află un centru de cercetare pentru ştiinţe atomice. Se pare că Israelul şi-a fabricat în această instalaţie prima bombă nucleară în jurul anului 1967 şi tot acolo ar fi stocat în prezent cel puţin o parte din arsenalul atomic israelian, potrivit experţilor.
Pe 13 iunie anul trecut Israelul a lansat o campanie de atacuri aeriene împotriva Iranului pentru a împiedica acest stat inamic să fabrice la rândul său arme nucleare. Această campanie, cunoscută şi ca "războiul de 12 zile", în care au intervenit şi Statele Unite cu atacuri cu bombe penetrante pe care aviaţia israeliană nu avea mijloacele de a le lansa asupra uzinelor iraniene subterane de îmbogăţire a uraniului, a avut mai degrabă efectul opus, întrucât "a consolidat ideea că deţinerea de arme nucleare este singura modalitate de a-ţi descuraja inamicul să te atace", mai observă Rafael Grasa.
INDIA ŞI PAKISTAN
India este o putere nucleară care oficial aderă la doctrina de a nu recurge prima la folosirea armei nucleare (Not First Use - NFU) şi asigură că urmăreşte doar o "descurajare minimă credibilă", pledând pentru o postură defensivă.
Deşi nu există date oficiale disponibile public, organismele de monitorizare estimează că India îşi modernizează rapid arsenalul nuclear.
De partea sa, Pakistanul are un program nuclear despre care afirmă că urmăreşte contracararea superiorităţii Indiei în materie de arme convenţionale. Poziţia oficială a Pakistanului este aceea a "descurajării cu spectru complet", doctrină prin care afirmă că-şi rezervă dreptul de a recurge la arme nucleare cu rază scurtă de acţiune pe câmpul de luptă pentru a respinge o ipotetică invazie indiană.
În pofida crizei economice severe prin care trece Pakistanul, mai mulţi analişti semnalează că această ţară continuă să-şi extindă arsenalul nuclear într-un ritm superior celui al competitorilor regionali.
Se estimează că, la începutul anului 2025, Pakistanul deţinea aproximativ 170 de focoase nucleare, iar India circa 180.
De la câştigarea independenţei lor în anul 1947, India şi Pakistanul au rămas într-un conflict în continuare nesoluţionat pentru controlul asupra regiunii Kashmir. Cea mai recentă escaladare militară semnificativă a avut loc în luna mai anul trecut, când a fost lansată "Operaţiunea Sindoor", numele dat de India represaliilor militare împotriva a ceea ce a susţinut a fi baze teroriste din Pakistan, în urma unui atac terorist din Kashmirul indian atribuit de autorităţile indiene militanţilor susţinuţi de Pakistan. Cel puţin 115 persoane au murit atunci în atacurile în care cele două ţări au folosit aviaţia de luptă, dronele şi artileria, în special în Kashmir.
COREEA DE NORD
Deşi dimensiunea arsenalului deţinut de regimul ermetic nord-coreean este dificil de stabilit, estimările larg acceptate îl evaluează la aproximativ 50 de bombe nucleare, plus un material suficient pentru fabricarea altor 70, până la 90 de focoase. Totuşi, un raport al Institutului pentru Analize de Apărare din Coreea de Sud (KIDA) estima la sfârşitul anului 2025 că Phenianul ar putea deţine efectiv până la 150 de ogive nucleare.
Regimul preşedintelui Kim Jong Un îşi justifică programul nuclear ca element de descurajare în faţa SUA şi a Coreei de Sud şi a promis că va continua să-l extindă.
Deşi nu este recunoscută oficial ca putere nucleară, Coreea de Nord a reafirmat anul trecut că nu va renunţa niciodată la arsenalul său nuclear şi a condiţionat orice dialog cu Washingtonul de excluderea din discuţii a temei denuclearizării, în timp ce pare să se consolideze ca o putere nucleară de facto, cu ajutorul întăririi legăturilor sale militare cu Rusia.
Pe ansamblu, în urma expirării Tratatului New START fără a avea nimic în locul acestuia "ne aflăm într-o situaţie de cursă a înarmării nereglementată, iar situaţia este extrem de instabilă", notează analistul rus Nikolai Sokov de la Centrul pentru Dezarmare şi Neproliferare din Viena (VCDNP).
Şi analistul Rafael Grasa remarcă un risc de instabilitate, dar este încrezător că în lunile următoare vor fi articulate unele "măsuri de sporire a încrederii" şi consideră importantă viitoarea conferinţă de revizuire a Tratatului de Neproliferare Nucleară, programată pentru luna aprilie.
Comentează