Fiecare primă zi a lunii ianuarie aduce cu ea același ritual global, repetat an de an. Milioane de oameni din întreaga lume își iau angajamente solemne: să slăbească, să facă mai mult sport, să economisească bani sau să nu mai amâne lucrurile.
Sălile de fitness devin neîncăpătoare, aplicațiile de productivitate înregistrează un boom, iar regimurile alimentare sunt începute cu avânt. Apoi, inevitabil, vine luna februarie.
Bicicletele eliptice dispar sub grămăjoare de haine, abonamentele la sală sunt uitate, iar obiectivele ambițioase se transformă în amintiri stânjenitoare. Această tendință nu este un semn al lipsei de voință, ci, dimpotrivă, o trădare orchestrată chiar de propriul nostru creier.
Știința modernă poate explica acum cu precizie cum și de ce se întâmplă acest lucru
Cifrele, implacabile, scot la iveală o realitate dură: eșecul este norma. Statisticile sunt fără milă.
Un studiu britanic din 2007, realizat pe peste 3.000 de persoane, a arătat că 88% dintre rezoluțiile de Anul Nou eșuează. Un sfert dintre noi renunță după doar o săptămână, iar mai mult de jumătate capitulează în decurs de șase luni. După doi ani, doar 20% își mai respectă angajamentele.
Și totuși, continuăm să încercăm. An de an, abordăm acest proces cu un optimism care pare de neclintit. Această persistență în fața eșecului repetat nu este o dovadă de încăpățânare irațională, ci o trăsătură intrinsecă, codificată în circuitele creierului nostru.
Cauza principală a acestui fenomen stă adesea în supraîncărcarea cortexului prefrontal. Această zonă a creierului funcționează ca un dirijor al orchestrei mentale, fiind responsabilă de luarea deciziilor, controlul impulsurilor și planificarea pe termen lung.
Putem să-l privim ca pe directorul de proiect al minții noastre, jonglând cu multiple obiective și termene limită. Dar chiar și cei mai buni manageri pot suferi un „burnout”.
Acumularea prea multor rezoluții simultane supraîncărcă literal cortexul prefrontal, ducând la stres cronic și la o slăbire catastrofală a voinței.
Să încerci să „faci sport zilnic, să mănânci sănătos, să economisești bani, să amâni mai puțin, să muncești mai mult” trimite cortexul prefrontal în suprasolicitare mai repede decât ai putea spune „an nou, eu nou”.
Un fenomen și mai tulburător
O cercetare revoluționară publicată în 2024 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences a scos la iveală un fenomen și mai tulburător. După un control de sine prelungit, cortexul prefrontal nu este doar obosit.
El intră într-o stare similară cu somnul, în timp ce persoana rămâne conștientă.
Erica Ordali, neurocercetător la Universitatea din Florența și coautoare a studiului, a explicat că „acest fenomen se numește somn local și apare atunci când anumite părți ale creierului obosesc după ce au efectuat o sarcină.
Ele încep să manifeste unde cerebrale specifice stărilor de somn, chiar dacă suntem încă treji.” Cercetătorii au supus participanții la 45 de minute de sarcini cognitive solicitante, măsurând activitatea cerebrală înainte și după.
Rezultatul a fost revelator: regiunea responsabilă de autocontrol și reglarea emoțională trecea, la propriu, în modul de veghe, favorizând deciziile impulsive și abandonarea obiectivelor.
Pe lângă aceasta, dopamina, adesea numită „hormonul plăcerii” sau „molecula recompensei”, joacă un rol înșelător. În realitate, ea acționează mai degrabă ca un crainic entuziast al creierului. Când vizualizați rezoluțiile – „Voi deveni bogat!”
sau „Voi alerga cinci maratoane anul acesta!” – creierul eliberează dopamină. Acest impuls chimic produce un sentiment de euforie și excitație, făcându-vă să credeți: „Anul acesta este cel bun!”.
Problema este că această eliberare inițială stabilește așteptări stratopshferice, pregătind terenul pentru o prăbușire brutală atunci când progresele par lente.
Lucrările neurocercetătoarei Tali Sharot luminează această tendință a creierului de a supraestima recompensele, subestimând în același timp obstacolele.
Este vorba despre „biasul optimismului”: supraestimăm probabilitatea de a experimenta evenimente pozitive și minimizăm șansele de a întâmpina dificultăți.
Această discrepanță între așteptare și realitate ne face să ne simțim dezamăgiți în fața obstacolelor inevitabile și, în consecință, renunțăm prea rapid. Nu în ultimul rând, ganglionii bazali, o altă regiune a creierului, își iubesc rutinele.
Rezoluțiile implică, de obicei, schimbarea unor obiceiuri adânc înrădăcinate. Această zonă a creierului, responsabilă de formarea obiceiurilor și a comportamentelor adictive, se agață de rutinele sale preferate precum un copil de pătura sa de siguranță.
Să luăm un exemplu concret: rutina matinală obișnuită. Alarma sună (declanșator), vă ridicați, verificați telefonul în pat (rutină), vă simțiți conectat la lume (recompensă). Acum, doriți să înlocuiți telefonul cu exercițiile fizice. Creierul dumneavoastră nu înțelege.
El vrea rutina familiară, circuitul neuronal bine uns. Schimbarea acestui circuit necesită o energie colosală și o repetare constantă. Vestea bună este că știința nu ne condamnă la eșec, ci ne oferă instrumentele necesare pentru a reuși.
Cum putem să ne dejucăm propriul creier
Iată cum putem să ne dejucăm propriul creier: Limitați-vă la O SINGURĂ rezoluție importantă. Cortexul prefrontal vă va mulțumi. Concentrați-vă toată energia mentală pe obiectivul care contează cu adevărat cel mai mult. Concepeți în mod deliberat noul obicei.
Identificați un declanșator clar, o rutină simplă și, mai ales, o recompensă imediată și satisfăcătoare. De exemplu: alarma (declanșator) → 5 minute de întinderi (rutină) → cafeaua de recompensă (recompensă). Începeți la o scară ridicol de mică.
În loc să vizați o oră de sport, încercați cinci minute. Creierul dumneavoastră va accepta mult mai ușor această micro-schimbare. Exploatați efectul unui nou început.
Cercetările psihologice arată că evenimentele care marchează trecerea timpului (aniversări, sărbători, Anul Nou) ne permit, mental, să relegăm eșecurile în trecut și să pornim la drum cu o foaie curată. Prin urmare, 1 ianuarie este, din punct de vedere științific, cel mai bun moment pentru a începe.
Transformați slăbiciunile în puncte forte. Utilizați „biasul costurilor irecuperabile”: după ce ați investit într-o bicicletă de fitness costisitoare, veți avea mai multă motivație să o folosiți decât să mențineți un abonament la sală ușor de anulat.
Bătălia împotriva propriului creier nu este pierdută dinainte. Ea cere doar să înțelegem adversarul și să ne adaptăm strategia. Anul acesta, în loc să declarați război obiceiurilor, negociați inteligent cu ele.
Comentează