Integrarea europeană a Ucraina riscă să intre într-o zonă de turbulențe majore, chiar și în scenariul depășirii veto-ului Ungariei. Analiștii avertizează că, pe fondul ascensiunii forțelor radicale și al instabilității politice regionale, România, Slovacia sau Polonia ar putea formula cerințe dure față de Kiev în domeniul drepturilor minorităților naționale, transformând acest subiect într-un nou front geopolitic pe drumul spre Uniunea Europeană.
Context regional exploziv: veto-ul Ungariei nu este un caz izolat
Materialul publicat de EVROPEISKA PRAVDA, preluat de RADOR Radio România, subliniază că blocajele politice în procesul de extindere a UE nu sunt o excepție, ci o regulă în Europa Centrală și de Est. Ungaria a folosit în mod repetat dreptul de veto, nu doar împotriva Ucrainei, ci și în cazul Suedia – NATO sau Serbia – UE, invocând motive legate de minorități sau interpretări istorice.
România, un actor-cheie într-un context politic fragil
Analiza atrage atenția asupra situației politice din România, unde ascensiunea curentelor naționaliste și scorurile ridicate ale partidului AUR ar putea influența radical discursul guvernamental. Într-un astfel de context, sprijinul necondiționat pentru Ucraina ar putea fi reevaluat, iar drepturile minorității române din Ucraina ar putea deveni un subiect central de presiune diplomatică.
Extremismul din regiune schimbă regulile jocului la Bruxelles
Primirea călduroasă a președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, în Cipru, stat care a preluat președinția semestrială a Consiliului UE, oferă motive pentru un optimism prudent în privința integrării europene a Ucrainei în acest an. Totuși, în contextul deschiderii depline a clusterelor de negociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană, rămâne actuală problema veto-ului Ungariei (mai precis, necesitatea depășirii acestuia). Viceprim-ministrul Taras Kacika, responsabil de integrarea europeană a Ucrainei, susține că a fost posibilă ocolirea veto-ului ungar prin procedura de "frontloading". Cu toate acestea, problema deschiderii și închiderii oficiale a clusterelor rămâne deschisă și, fără acordul Ungariei, acest lucru nu este posibil în prezent. Numeroși experți și politologi manifestă un optimism rezervat, mizând pe alegerile din aprilie din Ungaria, care ar putea schimba radical sau semnificativ puterea de la Budapesta și, implicit, atitudinea acestui stat față de Ucraina și perspectivele sale privind integrarea europeană. Cu toate acestea, din punctul de vedere al intereselor strategice - iar aderarea la UE este obiectivul ucrainean geopolitic-cheie pentru următorul deceniu - a ne baza exclusiv pe factorul volatil al schimbării puterii în Ungaria ar fi lipsit de viziune. În primul rând, nu este cert că puterea din această țară se va schimba într-adevăr fundamental. În al doilea rând, nu este sigur că o ipotetică nouă conducere ungară nu va continua, într-o formă sau alta, să formuleze aceleași cerințe față de Ucraina în domeniul respectării drepturilor minorităților naționale. Și, în al treilea rând, nu este sigur că doar Ungaria poate înainta cerințe dure în acest domeniu și poate impune un veto asupra integrării europene a Ucrainei.
România intră în ecuație: minoritatea română, posibil nou front de presiune asupra Kievului
Ultimele alegeri parlamentare din România s-au desfășurat în condițiile unei crize politice fără precedent. Actuala coaliție, fără partidele de extremă dreaptă, se menține, însă este fragilă. Astfel, amenințarea alegerilor anticipate este permanentă. Din păcate, după cazul Georgescu, ratingurile extremei drepte sunt extrem de ridicate. Potrivit sondajelor sociologice, în prezent, în România, clasamentul preferințelor electorale este condus cu un avans considerabil de partidul radical de dreapta AUR, ceea ce confirmă tendința pe termen lung de creștere a sentimentelor radicale și izolaționiste în această țară, demonstrată clar în timpul campaniei prezidențiale de anul trecut. Scăderea nivelului de susținere pentru coaliția guvernamentală din România, chiar dacă nu va conduce la schimbarea guvernului și la alegeri parlamentare anticipate, poate influența semnificativ retorica actualei puteri, care va încerca, de asemenea, să câștige simpatia electoratului de dreapta. În acest caz, este de așteptat o reducere a sprijinului acordat Ucrainei de către România, precum și formularea unor cerințe noi și mai dure față de Ucraina, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor minorității române din Ucraina.
Ungaria, Slovacia, Polonia: precedentele care arată cât de fragil este procesul de extindere
În cele din urmă, dezbaterile politice aprinse și blocarea aderării la UE sau NATO nu reprezintă doar un precedent ucraineano-ungar. Nu cu mult timp în urmă, aceeași Ungarie a blocat aderarea Suediei la NATO, invocând motive foarte neobișnuite, iar în deja îndepărtatul an 2012, Budapesta oficială a impus condiții pentru acordarea statutului de candidat la UE Serbiei, aparent un stat prieten, acestea fiind legate de compensații pentru pierderea proprietăților de către maghiarii din Serbia în perioada 1945-1965. Un alt exemplu: pe parcursul tuturor anilor, drumul Macedoniei de Nord către UE a fost presărat cu dezbateri dure și blocaje - când din partea Greciei privind denumirea statului, când din partea Bulgariei privind istoria și limba oficială. Macedonia de Nord a obținut statutul de ţară candidată în 2005 și abia în 2022 a reușit să deschidă oficial negocierile. A fost norocul tuturor că Ungaria, Slovacia și România au fost incluse în același "coș" de extindere a UE, deși românii au fost nevoiți să aștepte cu trei ani mai mult. Acest lucru a temperat elanul blocajelor reciproce, deoarece problema drepturilor minorității maghiare între aceste trei state reprezintă un context similar celui ucrainean, multiplicat de zece sau chiar de o sută de ori, având în vedere istoria și realitatea actuală: în România, trăiesc aproximativ un milion de etnici maghiari, iar în Slovacia - circa jumătate de milion. Pe scurt, chiar și după depășirea veto-ului ungar, Ucraina s-ar putea confrunta, în viitorul apropiat, cu obstacole în calea integrării europene din partea altor vecini. România, Slovacia sub conducerea guvernului populist al lui Fico și Polonia, unde cresc sistematic sentimentele antiucrainene, ar putea, chiar pe termen scurt, să formuleze față de Kiev pretenții și cerințe similare celor ungare. Aceasta înseamnă că interesul de stat al Ucrainei în domeniul respectării drepturilor minorităților naționale nu constă doar în respingerea atacurilor și satisfacerea punctuală a cerințelor unor guverne care se pot schimba rapid, ci în construirea unei politici proprii, coerente și complexe, care să corespundă celor mai bune practici ale Uniunii Europene și, în același timp, să devină un pilon al coeziunii interne și al construirii unei națiuni politice unite. Tocmai în acest sens ne poate fi utilă experiența pozitivă a vecinilor noștri occidentali, care au parcurs cu succes calea reformelor și a integrării în spațiul euroatlantic.
De ce nu mai este suficientă depășirea veto-ului ungar
Analiștii Institutului de Strategie Central-Europeană studiază de ani de zile modele funcționale de asigurare a drepturilor minorităților naționale în țările vecine din vest. În articolele noastre, nu doar că am prezentat în mod repetat bazele juridice pentru protecția comunităților naționale din aceste state, ci am evidențiat și realizările concrete ale minorității ucrainene din Ungaria, România sau Slovacia. Din punct de vedere istoric, în Europa Centrală, problema minorităților naționale a fost și rămâne una dintre cele mai importante atât pentru situația politică internă, cât și pentru relațiile interstatale dintre vecini. Fiecare dintre statele central-europene - nu fără greșeli și dificultăți - și-a elaborat propria practică de protejare a drepturilor minorităților naționale, una care nu doar satisface cerințele minorităților și ale statelor "mamă", ci corespunde și unor standarde europene cu adevărat înalte. Dacă sintetizăm această experiență, pentru Ucraina, pot fi potențial utile două instrumente importante. Primul este introducerea instituției reprezentării minorităților naționale în Rada Supremă. Al doilea este crearea unor mecanisme de finanțare permanentă a asigurării drepturilor minorităților naționale din bugetul de stat al Ucrainei, în cooperare cu structurile de autoguvernare ale minorităților. Cum funcționează acest lucru în practică? De exemplu, în Ungaria, există o listă cu 13 minorități naționale care au statut juridic de minoritate cu autoguvernare proprie atât la nivel local, cât și la nivel central. Printre aceste comunități, se află și cea ucraineană. În consecință, în legislativul ungar, există un purtător de cuvânt al minorității naționale ucrainene, ales de minoritate - acesta este, practic, un deputat în legislativul ungar fără drept de vot, dar cu drepturi depline de activitate parlamentară, inclusiv dreptul la luare de cuvânt (şi având, astfel, posibilitatea de a ridica, la cel mai înalt nivel legislativ, probleme importante pentru minoritate și de a informa corpul parlamentar despre dificultățile și realizările din viața acesteia). Această schimbare în practica ungară a fost introdusă pe baza noii Constituții "Fidesz" din 2011, care a intrat în vigoare odată cu alegerile din 2014.
Modelul României: reprezentare parlamentară garantată pentru minorități
În România, de asemenea, există o practică de discriminare pozitivă în ceea ce privește asigurarea reprezentării minorităților naționale oficial înregistrate/recunoscute la nivel parlamentar: chiar dacă organizația unei minorități naționale care participă la alegeri nu depășește pragul electoral de 5%, aceasta are dreptul la un mandat garantat în camera inferioară a legislativului. Spre deosebire de Ungaria, în România, acest reprezentant are drept de vot deplin în legislativ. Această normă a fost introdusă imediat după căderea regimului Ceaușescu, chiar la primele alegeri, înainte de adoptarea noii Constituții (prima versiune, adoptată în 1991). Așadar, aceasta nu a fost adoptată ca urmare a îndeplinirii condițiilor de aderare la UE, ci din dorința proprie de a deveni o democrație și de a consolida națiunea politică.
Finanțarea minorităților, punctul sensibil ignorat de Kiev
În Slovacia, nu există modele similare de reprezentare a minorităților naționale în legislativ, Bratislava fiind fidelă unui sistem pur proporțional. Deși în România, de asemenea, camera inferioară este aleasă pe baza principiului reprezentării proporționale, în cadrul acesteia, este prevăzută o cotă pentru deputații minorităților naționale. Pentru Ucraina, un astfel de model progresist de reprezentare a minorităților naționale în Rada Supremă ar permite protejarea eficientă a intereselor acestora și, în același timp, formarea loialității minorităților față de statul ucrainean prin implicarea lor în luarea deciziilor-cheie privind viața nu doar a minorității, ci și a întregii țări. De asemenea, acest lucru ar permite, în sfârșit, eliminarea manipulărilor politice ale stărilor de spirit și ale simpatiilor electorale ale minorităților naționale. De-a lungul anilor de independență, reprezentanți ai diferitelor minorități naționale au fost aleși în Rada Supremă prin circumscripții majoritare sau pe liste de partid, însă, în final, deputatul ales s-a ghidat adesea după logica partidului, nu după interesele minorității. Sunt grăitoare cazurile în care reprezentanți ai minorităților naționale maghiare și bulgare, în mod firesc interesați de integrarea europeană a Ucrainei, au fost încorporați în Partidul Regiunilor pro-rus și au votat în consecință.
Minoritățile naționale, de la temă internă la armă geopolitică
Al doilea instrument posibil este finanțarea organizațiilor/autoguvernărilor minorităților naționale din bugetul de stat. Această practică există şi are succes în toate țările vecine din vest: sunt acoperite cheltuielile pentru funcționarea structurilor minorităților (sprijin instituțional), sunt finanțate programe culturale, producția de conținut informațional (propriile posturi de televiziune, emisiuni radio, ziare și reviste), precum și activități educaționale și instituții de învățământ. De fapt, o practică similară funcționează și în Ucraina, deoarece, din bugetul de stat, prin diverse programe și autorități, se asigură finanțarea nevoilor minorităților naționale - de la redacțiile în limbile minorităților din cadrul filialelor postului public Suspilne, până la finanțarea evenimentelor cultural-artistice și a educației în limbile minorităților naționale la toate nivelurile (școală, educație profesională, universități). Prin reforma descentralizării, Ucraina s-a îndepărtat deja semnificativ de logica post-sovietică în această chestiune, în care fondurile erau distribuite centralizat. Cu toate acestea, diferența-cheie față de vecini persistă - lipsa implicării directe a organizațiilor minorităților naționale. În statele europene vecine, minoritățile naționale sunt ele însele administratori ai fondurilor și fondatori ai instituțiilor specializate de învățământ și mass-media. Acest lucru generează încă situații în care anumite nevoi ale minorităților naționale din Ucraina pot fi satisfăcute doar din fondurile statelor "mamă" și nu ale Ucrainei, ceea ce creează o percepție eronată - ca și cum minoritățile ar fi ignorate de Ucraina și finanțate exclusiv din exterior. În consecință, loialitatea față de Ucraina ca patrie care are grijă de cetățenii săi de diferite origini naționale ajunge să fie pusă sub semnul întrebării. În concluzie, trebuie subliniat faptul că Ucraina încearcă în mod consecvent și sistematic să își alinieze legislația în domeniul asigurării drepturilor comunităților naționale la nivelul celor mai bune practici ale UE, însă se confruntă în continuare cu critici și cu cerințe - justificate sau nu - din partea vecinilor noștri occidentali. În această situație, având în vedere cursul strategic de aderare la UE, Ucraina ar trebui să se ghideze nu după logica "stingerii incendiilor" și a satisfacerii unor cerințe punctuale sau motivate politic, ci să construiască o politică proprie, complexă, în acest domeniu, ținând cont de experiența pozitivă a vecinilor noștri central-europeni. Acest lucru va necesita, în mod evident, modificări serioase ale legislației, posibil chiar schimbări constituționale, care ar putea fi adoptate în pachet în cadrul votului asupra modificărilor necesare integrării europene. Aceasta este "tema pentru acasă" pe care este important să o facem nu doar pentru accelerarea integrării europene, ci și pentru consolidarea unei națiuni politice ucrainene unite, în care cetățenii de toate naționalitățile se simt o parte importantă și inseparabilă a patriei comune, care are grijă de ei și le garantează drepturi largi și echitabile pentru dezvoltare și autorealizare aici, acasă, în Ucraina.
Materialul, semnat de scriitorul ucrainean Andri Liubka, a fost realizat cu sprijinul Uniunii Europene și al Fundației Internaționale "Renașterea", în cadrul inițiativei comune "Intrăm în UE împreună". Materialul reflectă poziția autorilor și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Fundației Internaționale "Renașterea".
Comentează