Supravieţuirea Ucrainei în graniţe apropiate de cele iniţiale este esenţială pentru România, avertizează politologul Lucian Dîrdală, care subliniază implicaţiile strategice, economice şi politice ale relaţiei bilaterale într-un context regional aflat în transformare profundă.
În opinia sa, miza centrală pentru Bucureşti este ca Rusia să nu ajungă să controleze gurile Dunării, ceea ce ar modifica radical echilibrul de securitate la Marea Neagră. Din această perspectivă, existenţa unui stat ucrainean funcţional, orientat spre valorile occidentale, reprezintă un element esenţial atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeană, afirmă Dîrdală.
"Cred că supravieţuirea unei Ucraine suverane este foarte importantă pentru România şi când spun asta mă refer la supravieţuirea în graniţe apropiate de cele iniţiale. Evitând consideraţiile de natură strategică - aici trebuie să vorbească specialiştii - cred totuşi că nu ne dorim proximitatea geografică faţă de Rusia, nici vecinătatea cu un stat-satelit al Moscovei, aşa cum este Belarusul. Şi vrem să evităm o presiune rusă mai accentuată asupra gurilor Dunării. Nu putem specula acum asupra componentei teritoriale a unui eventual armistiţiu, cred că teritoriile pierdute nu vor putea fi prea uşor recuperate, dar o Ucraină orientată către Occident, de preferinţă membră a Uniunii Europene, este ceea ce cred că ne dorim cu toţii", a declarat pentru AGERPRES Lucian Dîrdală, lector universitar doctor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi.
În opinia sa, indiferent de forma în care se va încheia războiul, Ucraina va rămâne un stat mare şi un vecin-cheie pentru România, iar relaţia bilaterală va trebui să evolueze dincolo de dimensiunea strict securitară.
"Ucraina devine un vecin extrem de important al României - este un stat mare şi, foarte probabil, se va orienta spre valorile democratice", afirmă politologul.
În ceea ce priveşte relaţia post-conflict, susţine acesta, "probabil că nu va fi lipsită de momente tensionate, aşa cum au mai existat în ultimele decenii, spre exemplu, disputa privind delimitarea maritimă soluţionată de Curtea Internaţională de Justiţie în cazul Insula Şerpilor".
"Nu idealizăm performanţele Ucrainei, nu le idealizăm de altfel nici pe cele ale României. Dar este vecinul cu care va trebui să stabilim relaţii productive în plan economic, interacţiuni prietenoase society-to-society, o anumită convergenţă politică, dacă va fi posibil, odată ce războiul se va fi încheiat. Există un orizont bun din acest punct de vedere", afirmă Lucian Dîrdală.
Din perspectiva sa, unul dintre cele mai sensibile dosare rămâne cel al minorităţii române din Ucraina, inclusiv al celor care se declară moldoveni în sudul Basarabiei.
În acest sens, opinează Lucian Dîrdală, România îşi doreşte garantarea drepturilor identitare, lingvistice şi educaţionale, însă modul în care Kievul va gestiona această temă va fi influenţat de propriile preocupări legate de minoritatea rusă şi de procesul amplu de consolidare a identităţii naţionale ucrainene.
"Întrebarea este cum va putea Ucraina să diferenţieze între minoritatea rusă (a cărei influenţă doreşte să o reducă) şi minorităţile română, maghiară, slovacă, poloneză, astfel încât să îşi menţină coeziunea. În Ucraina e un proces de edificare a naţiunii, paralel cu procesul de edificare a statului. Şi minorităţile reprezintă teme de mare interes pentru orice ţară aflată într-o astfel de situaţie. Minoritatea română din Ucraina, şi aici îi includ şi pe cei din sudul Basarabiei, a fost loială statului ucrainean. Aspectul religios însă este foarte, foarte complicat", afirmă Lucian Dîrdală.
În ceea ce priveşte reconstrucţia Ucrainei, analistul se declară precaut, arătând că în acest moment nu este clar cine va coordona arhitectura politică şi financiară post-război şi nici ce rol exact vor avea Statele Unite şi Uniunea Europeană.
"Dacă vorbim de fondurile de reconstrucţie, evident, aici va trebui să vedem arhitectura politică post-război, pentru că ne putem închipui, spre exemplu, că deciziile centrale se vor lua în primul rând la Washington. E şi asta o posibilitate. În orice caz, Europa va fi chemată să contribuie cu fonduri, iar România trebuie să-şi onoreze, ca membru al Uniunii Europene, această datorie. Dacă lucrurile intră într-un proces bun, într-un cerc virtuos, astfel încât procesul de reconstrucţie a Ucrainei să implice, să spunem, lucrări de refacere a infrastructurii, cred că există firme româneşti capabile să participe la o competiţie corectă, singure sau în cadrul unor consorţii. De asemenea, dacă vorbim de refacerea bazei industriale, cred că există firme româneşti care se pot implica în asemenea proiecte. Din păcate, nu sunt foarte multe. România nu punctează prea bine, în plan regional, la capitolul agenţi economici privaţi capabili de extindere peste graniţe. Speranţa mea este că poziţionarea noastră ca vecin important şi prietenos al Ucrainei va face ca firmele româneşti să fie parte din acest proces - dar, din nou, este important când şi cum se va încheia războiul", afirmă politologul.
Lucian Dîrdală punctează, însă, că o eventuală aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană ar schimba echilibrul intern al blocului comunitar.
"Ca stat cu o populaţie numeroasă, Ucraina ar deveni unul dintre membrii mari ai Uniunii şi un beneficiar important al fondurilor europene, de la politica agricolă comună la fondurile regionale şi de infrastructură. Această perspectivă ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea bugetară şi competiţia pentru resurse într-o Uniune extinsă", menţionează acesta.
Dîrdală estimează că generozitatea bugetară manifestată în valurile anterioare de extindere este puţin probabil să se menţină, mai ales în contextul presiunilor crescânde pentru majorarea cheltuielilor de apărare.
"Ucraina ar fi un stat beneficiar. Cred însă că Uniunea, care deja a început să reducă bugetele pentru componenta agricolă, va fi mai precaută şi la alte capitole, astfel încât să nu fie perturbat şi mai mult bugetul comunităţii. Sunt atâtea ţări, sunt atâtea segmente economice şi socioprofesionale care beneficiază de finanţări europene - probabil că fiecare îşi va apăra cu energie poziţia", afirmă Lucian Dîrdală.
Din punct de vedere politic, susţine acesta, o Ucraină membră a blocului comunitar ar avea o voce fermă în raport cu Rusia şi ar pleda pentru consolidarea politicii externe şi de apărare a Uniunii - aceasta şi pentru că Ucraina nu va adera la NATO în viitorul previzibil.
"Tonul actual al liderilor de la Kiev, inclusiv al preşedintelui Volodimir Zelenski, sugerează că Ucraina ar încerca să fie un actor vocal şi influent în interiorul UE", consideră politologul.
În acest context, Lucian Dîrdală apreciază că România va trebui să-şi promoveze mai activ interesele în cadrul Uniunii Europene.
"Pornind de la presupunerea că aderarea Ucrainei nu va întârzia prea mult, România va trebui să fie mai activă în promovarea intereselor sale la nivel european şi, de ce nu, să se pregătească pentru o competiţie bugetară mai dură. Dar finanţările de la Bruxelles se vor reduce oricum, în viitor, astfel că şi România va trebui să se descurce cu ceea ce are - şi să se încadreze în parametrii specificaţi de UE, mai ales dacă doreşte să introducă moneda unică. În orice caz, România va trebui să se numere printre promotorii politicilor comune de securitate - iar acestea vor fi vitale pentru Ucraina, aflată în afara NATO", conchide politologul Lucian Dîrdală.
Comentează