Rectorul Universităţii de Vest Timişoara (UVT), Marilen Pirtea, a declarat, vineri, că noul Raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), ediţia 2025, demonstrează că viitorul nu aparţine universităţilor care predau mai mult, ci celor care permit oamenilor să înveţe mai mult, pe tot parcursul vieţii, potrivit Agerpres.
Rectorul UVT subliniază urgenţa concluziilor identificate în acest raport cu privire la educaţia din România, dat fiind faptul că participarea adulţilor la învăţare pe tot parcursul vieţii, în ţara noastră, rămâne printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. În acelaşi timp, economia şi societatea sunt supuse unor transformări accelerate generate de digitalizare, inteligenţă artificială, tranziţia verde şi schimbări demografice.
"Învăţarea pe tot parcursul vieţii este o condiţie necesară pentru a păstra competitivitatea economică, pentru adaptabilitatea forţei de muncă la dinamica muncii şi creşterea coeziunii sociale. Decizia strategică nu este dacă România îşi permite să investească în învăţarea pe tot parcursul vieţii, ci dacă îşi permite să nu o facă. Învăţarea pe tot parcursul vieţii nu este doar o reformă educaţională, ci este o reformă de dezvoltare naţională. Politicile care consolidează capacitatea oamenilor de a învăţa pe tot parcursul vieţii construiesc, în mod direct, capacitatea României de a face faţă viitorului. Viitorul nu aparţine universităţilor care predau mai mult, ci celor care permit oamenilor să înveţe mai mult - pe tot parcursul vieţii", remarcă, într-un comunicat, Marilen Pirtea, în baza concluziilor avansate în ediţia 2025 a raportului despre "Perspectivele Politicilor Educaţionale", elaborat de OCDE.
Bazându-se pe 230 de politici din 35 de ţări, materialul OCDE conturează reperele educaţiei viitoare: programe parentale care stimulează învăţarea timpurie acasă; programe de învăţământ care consolidează capacitatea de acţiune şi competenţele socio-emoţionale ale adolescenţilor; calificări modulare şi micro-acreditări care permit adulţilor să-şi îmbunătăţească competenţele fără a-şi pune viaţa pe pauză, precum şi programe de formare adaptate vârstei, care menţin lucrătorii în vârstă activi, valorizaţi şi conectaţi. Această perspectivă integrativă contestă mitul învechit conform căruia "abilităţile pe care le dobândeşti în viaţă sunt abilităţile pe care le păstrezi pe viaţă".
În acest context, subliniază rectorul UVT, învăţarea pe tot parcursul vieţii nu mai poate fi tratată ca o extensie opţională a educaţiei iniţiale, ci trebuie să reprezinte o infrastructură de bază a vieţii profesionale şi sociale, într-o lume marcată de digitalizare accelerată, cariere non-liniare şi viaţă profesională activă mai mare. Progresul real nu depinde doar de accesul la educaţie, ci de capacitatea oamenilor şi instituţiilor de a susţine învăţarea de-a lungul vieţii.
Deputatul liberal observă în sistemul românesc o participare foarte scăzută a adulţilor la învăţare pe tot parcursul vieţii, fragmentarea politicilor între educaţie, muncă şi digitalizare, dar şi orientarea sistemului universitar aproape exclusiv către grupa 18 de ani - 24 de ani, adică un accent disproporţionat pe educaţia iniţială. Acestor caracteristici li se adaugă accesul inegal la programe eficiente de reconversie profesională şi upskilling pentru adulţi şi utilizarea limitată a micro-credenţialelor şi a recunoaşterii învăţării non-formale.
Rectorul Marilen Pirtea consideră că sistemul se poate îmbunătăţi prin integrarea învăţării pe tot parcursul vieţii ca obiectiv transversal, dar şi prin politici educaţionale diferenţiate pe ciclul de viaţă (programe dedicate pentru cei aflaţi la mijlocul carierei, între 35 de ani - 45 de ani, bazate pe reconversie profesională reală, alături de programe pentru 55 de ani - 65 de ani, precum şi prin menţinerea participării economice şi sociale).
"Instituţional, putem activa învăţarea pe tot parcursul vieţii prin înfiinţarea unor mecanisme inter-ministeriale de coordonare (Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Economiei şi Digitalizării), prin crearea de parteneriate între universităţi, angajatori şi autorităţi locale, odată cu dezvoltarea de ecosisteme regionale de competenţe, în care universităţile trebuie să devină hub-uri regionale de dezvoltare", afirmă Marilen Pirtea.
Comentează