Luni, 6 aprilie 2026, capsula Orion a misiunii NASA Artemis II este programată să survoleze partea îndepărtată a Lunii, într-un moment istoric: este prima dată după Apollo 17, în 1972, când oameni ajung din nou în vecinătatea satelitului natural al Pământului.
Misiunea, lansată din Florida pe 1 aprilie, îi are la bord pe Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen și reprezintă primul zbor cu echipaj al programului Artemis, scrie Mediafax.
Potrivit NASA, survolul părții îndepărtate a Lunii este programat să înceapă luni seară, la 21:45, ora României, și să se încheie marți, la 04:40, timp în care astronauții vor avea ferestrele capsulei orientate spre Lună pentru un survol științific de aproximativ șapte ore.
În acest interval, Orion va trece la circa 6.544 de kilometri de suprafața Lunii și va atinge o distanță maximă de 406.770 de kilometri față de Pământ, depășind recordul stabilit de Apollo 13 pentru cea mai mare depărtare la care au ajuns vreodată oameni de planeta noastră.
Miza științifică: observarea „feței ascunse” a Lunii
Miza științifică a momentului este uriașă. Echipa NASA spune că, din cauza geometriei dintre Soare, Lună și capsula Orion, doar aproximativ 20% din partea nevăzută a Lunii va fi iluminată în timpul survolului. Chiar și așa, porțiunile vizibile ar putea oferi primele observații directe făcute de ochiul uman asupra unor regiuni de pe fața îndepărtată, inclusiv întregul bazin Orientale, dar și craterele Pierazzo și Ohm.
Partea nevăzută a Lunii este foarte diferită de cea orientată spre Pământ: are o crustă mai groasă, este mult mai puternic craterizată și nu prezintă aceleași întinderi întunecate de lavă solidificată, atât de vizibile pe fața apropiată. Tocmai aceste contraste îi interesează pe geologi, pentru că pot oferi indicii despre felul în care s-a format și a evoluat Luna în primele sute de milioane de ani ale Sistemului Solar.
În centrul atenției se află bazinul Orientale, o structură de impact de aproximativ 930 de kilometri lățime, considerată cel mai tânăr și cel mai bine conservat bazin mare de impact de pe Lună.
Cercetătorii NASA îl folosesc ca model pentru a înțelege cum se formează craterele și bazinele uriașe nu doar pe Lună, ci și pe alte corpuri cerești. Faptul că astronauții Artemis II ar putea vedea pentru prima dată întreaga structură direct, și nu doar în imagini robotice, este considerat un moment cu valoare științifică și simbolică aparte.
Ochiul uman, un instrument de neînlocuit în explorarea spațială
NASA subliniază că ochiul uman rămâne un instrument de observație valoros chiar și într-o epocă dominată de sonde și sateliți. Astronauții au fost pregătiți să urmărească nu doar formele mari de relief, ci și diferențe subtile de culoare, textură, strălucire și umbre, care se schimbă odată cu unghiul luminii solare. Agenția consideră că aceste observații pot completa datele obținute de sondele orbitale și pot rafina pregătirea viitoarelor misiuni cu echipaj spre suprafața Lunii.
Survolul va include și un interval de pierdere temporară a comunicațiilor, atunci când Orion va trece în spatele Lunii, precum și o perioadă în care astronauții vor vedea Soarele eclipsat de discul lunar din perspectiva capsulei. După manevra de azi, Artemis II va intra pe traiectoria de întoarcere spre Pământ, iar amerizarea este programată în Pacific, în largul coastelor San Diego, pe 10 aprilie.
Artemis II: testul decisiv pentru revenirea pe solul lunar
Dincolo de valoarea istorică, Artemis II este un test critic pentru viitorul programului lunar american. Misiunea verifică în condiții reale de spațiu îndepărtat sistemele capsulei Orion și ale rachetei SLS, înaintea viitoarelor zboruri care ar trebui să readucă astronauți pe suprafața Lunii.
Comentează