Am explicat recent de ce ticăloșia întâiului cuplu al țării, veritabil binom toxic, excede orice posibilă cauțiune, iar miza controlului justiției este o chestiune de siguranță națională.
Mineriada ONG-urilor chemate să facă ordine
Abordarea ONG-istă a celor doi aduce mult cu venirile minerilor în București, pentru a face ordine în Piața Universității în 1990 sau pentru a dărâma Guvernul Petre Roman în 1991.
Dacă nu mai pot controla întreaga putere cu bâta, se apelează la o formă mai subtilă de mineriadă, cea a „civililor”, coordonați tot de securitate, ca și acum 35 de ani.
Acuzații de plagiat într-un moment sensibil
Ca om care a lucrat 6 ani la o teză de doctorat, publicată și lansată la Biblioteca Academiei Române, nu intenționez să iau apărarea ministrului Justiției. O fi plagiat sau nu, puțin contează.
Dacă a făcut-o, e greșit, urât și rușinos. La fel ca multe alte lucruri din societatea noastră „de tranziție”. Însă văzând isteria împotriva sa, nu putem ignora „coincidența” cu anunțul privind selecția șefilor marilor parchete.
În plus, expunerea „rechizitoriului” întocmit de doamn Șercan vădește grave dificultăți de exprimare coerentă, argumentație și păstrare a calmului, ca să nu mai vorbesc de războiul etern pe care l-a declanșat împotriva gramaticii limbii române. Or, în atare situație, parcă e greu de luat în serios „competența epistemică” a duduii.
La fel cum se remarcă și dubla măsură a premierului, care este critic la adresa lui Radu Marinescu, după ce l-a mângâiat pe creștet pe absolventul „școlii vieții” la particulară, Ionuț Moșteanu. Lucrarea pare o „demascare” demnă de anii `50, deși mi-e greu să cred că „investigatoarea” a citit vreodată cărțile de drept din care s-ar fi inspirat ministrul numit în funcție acum un an și jumătate.
Specialiștii AGITPROP
Ca de fiecare dată, „oamenii noi” ai „societății civile” se inspiră din modelul sovietic de agitație și propagandă: scandal, ură, procese publice și arogarea rolului de „instanțe morale” populare.
Din păcate, deși legislația în domeniul justiției a însemnat o muncă uriașă, negociată cu toți partenerii României, care ne-a asigurat eliminarea MCV, accesul în Schengen și chiar în programul Visa Waiver, președintele și premierul au decis să se consulte ONG-urile, pentru a valida public nevoia încălecării magistraților, întocmai și la timp. Ilie și Niculae își compromit astfel și ultima brumă de legitimitate.
Deloc întâmplător, vorbim fix de acele ONG-uri ai căror membri luptau cu ciuma roșie, fluturau cătușe, amenințau pe toată lumea cu pușcăria și blocau ședințele Parlamentului tăvălindu-se pe holuri. Iată că au venit și primele „propuneri competente” din partea celor fără vreo responsabilitate oficială, fără vreun vot în spate, dar cu propensiuni fasciste.
Cretinismul „soluției” izvorâte din societatea civilă a fost devoalat de eminentul jurist și jurnalist Florin Pușcaș. Acesta a arătat că tratarea prescripției ca o normă de procedură riscă să încalce Constituția. Dar cine se mai împiedică de legea fundamentală, când miza e reintroducerea anchetelor în circuitul politic, așa cum s-a întâmplat în regimul Băsescu-Iohannis?
„Coincidențe” oculte
Pe lângă lipsa de calitate a unor asociații care nu s-au remarcat decât prin hărțuirea adversarilor politici ai partidului nicușorist și prin finanțări necunoscute, atacul concertat din ultimul an la adresa întregului corp al magistraților a culminat cu filmul artistic al Recorder, ale cărui acuzații au fost demontate punct cu punct de Curtea de Apel București, a cărei Președinte a indicat și abordarea profund viciată a șefului Statului.
Asaltul mediatic al „deontologilor” se conturează, retrospectiv, destul de clar: începi prin a înfiera, cu mânie proletară, toți judecătorii și procurorii, apoi vii cu o producție emoționantă despre lupta forțelor binelui împotriva răului, anunți de la Cotroceni și Victoria apelul la „expertiza” ONG-urilor, după care, tocmai când se anunță demararea procedurii legale pentru selecția șefilor PG, DNA și DIICOT, „pac la Răsboiu” cu dezvăluirea de plagiat. „Curat neconstituțional, dar umflă-l!”
Între timp, în țară și în lume
Iar pentru ca deconectarea lui (Nicu) Stan și (Ilie) Bran de problemele țării să fie totală, aceștia ignoră tensiunile sociale provocate de situația economică și fiscală, criza accesului la locuințe, adâncirea clivajelor între regiuni și între categorii sociale, problemele majore din educație ori scandalurile de la Mediu sau Apărare, unde titluarii USR ai portofoliilor respective fie lasă sute de mii de oameni fără apă, fie vor să apere Groenlanda.
Relațiile internaționale sunt mai complicate ca niciodată, din Venezuela în Iran și din Ucraina în Taiwan. Lumea stă pe un butoi de pulbere, iar România, fără politică externă, fără proiect de țară și fără direcție, nu există nici ca breloc al vreunei puteri relevante. Cu Rusia ostilă în apropiere, fără a avea interacțiuni regionale majore pe flancul estic, ignorată de Washington și Bruxelles, țara pare o frunză în bătaia vântului istoriei.
Așa că nu le rămâne decât „să-și ia justiția înapoi”, cum au învățat de la Băsescu. Să poată stăpâni cu mână forte o țară în derivă.
Comentează