Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis Curții Constituționale o solicitare amplă și detaliată prin care cere sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare privind compatibilitatea legii pensiilor magistraților cu dreptul Uniunii. Demersul, formulat în dosarul de control a priori al legii aflate în prezent pe rolul CCR, mută dezbaterea de la nivelul confruntării politice interne la nivelul standardelor europene obligatorii privind statul de drept și independența justiției.
Solicitarea ÎCCJ vine după câteva amânări la CCR în pronunțarea asupra obiecției de neconstituționalitate formulate chiar de instanța supremă. Legea pensiilor magistraților este una dintre cele mai controversate reforme ale ultimilor ani, cu implicații bugetare, politice și instituționale, dar și cu efecte directe asupra statutului judecătorilor și procurorilor.
În documentul adresat CCR, Înalta Curte de Casație și Justiție susține că soluționarea cauzei nu poate fi făcută în mod riguros fără clarificarea prealabilă a cadrului european incident, având în vedere obligațiile constituționale ale României rezultate din apartenența la Uniunea Europeană.
Control constituțional real, nu un demers „artificial”
ÎCCJ arată, încă de la început, că mecanismul întrebării preliminare prevăzut de art. 267 TFUE nu poate fi redus la un exercițiu teoretic sau consultativ, dar arată că în cazul de față există o procedură jurisdicțională reală, cu efecte juridice concrete. Instanța supremă amintește jurisprudența CJUE potrivit căreia „Curtea de Justiție a subliniat constant că nu i se poate solicita să emită opinii consultative în abstract, în absența unui cadru litigios real”, însă precizează că această limită operează doar în situații artificiale sau fictive.
Raportând aceste principii la cauza aflată pe rolul CCR, ÎCCJ afirmă explicit că „sesizarea Curții Constituționale de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi asimilată” unor astfel de situații, întrucât „procedura de control de constituționalitate este prevăzută de Constituție, declanșată de un titular legitim, și obligă Curtea Constituțională să se pronunțe printr-o decizie definitivă și obligatorie”.
În același pasaj, instanța supremă accentuează caracterul concret al mizei juridice: „Conflictul normativ supus analizei este real, iar soluția Curții Constituționale va produce efecte juridice concrete erga omnes”, motiv pentru care condiția existenței unei cauze pendinte veritabile este, în opinia ÎCCJ, pe deplin îndeplinită.
De ce interpretarea dreptului UE este esențială pentru CCR
Un argument central al solicitării este acela că soluția CCR depinde în mod direct de clarificarea unor norme de drept european. ÎCCJ invocă jurisprudența constantă a CJUE, potrivit căreia „o întrebare preliminară este admisibilă dacă interpretarea dreptului UE solicitată este necesară instanței de trimitere pentru a pronunța soluția în cauză”, existând o prezumție de relevanță a acestor întrebări.
Aplicând acest standard în cauza de față, ÎCCJ arată că „interpretarea dreptului UE este în mod evident necesară”, deoarece Curtea Constituțională trebuie să verifice dacă legea respectă obligațiile ce decurg din dreptul Uniunii, inclusiv principiile statului de drept și ale supremației dreptului european. „Întrebarea preliminară adresată CJUE nu este una teoretică sau autonomă, ci instrumentală soluției constituționale”, se arată în document, întrucât răspunsul CJUE „va ghida Curtea Constituțională în a decide constituționalitatea normei”.
ÎCCJ subliniază chiar caracterul indispensabil al acestei clarificări, afirmând că „soluția pe care CCR este chemată să o pronunțe depinde de clarificarea prealabilă a unor chestiuni de drept al Uniunii care, în lipsa unei interpretări a Curții de Justiție, rămân în mod rezonabil controversate”.
CCR, instanță de trimitere în sensul dreptului UE
Un alt capitol important al solicitării este dedicat calității Curții Constituționale de „instanță” în sensul autonom al art. 267 TFUE. ÎCCJ arată că CJUE utilizează criterii funcționale, precum instituirea prin lege, caracterul permanent, independența și competența de a pronunța decizii obligatorii, criterii pe care CCR le îndeplinește chiar și în cadrul controlului abstract de constituționalitate.
Instanța supremă invocă explicit jurisprudența CJUE care arată că „absența unor părți cu interese adverse sau caracterul necontencios al procedurii nu sunt decisive”, atâta timp cât organul național se pronunță printr-o soluție juridică definitivă. În sprijin, este citată cauza Test-Achats, în care trimiterea preliminară a provenit chiar de la o curte constituțională, în cadrul unui control abstract, fără ca CJUE să conteste admisibilitatea.
Pe această bază, ÎCCJ concluzionează că „trimiterea preliminară formulată în contextul controlului de constituționalitate a priori ar trebui considerată admisibilă”, fiind „expresia normală a dialogului judiciar” dintre instanțele naționale și CJUE.
Standardul european al independenței judecătorilor
Pe fond, solicitarea ÎCCJ plasează reforma pensiilor magistraților sub incidența art. 19 alin. (1) TUE și a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale. Instanța supremă arată că, potrivit unei „jurisprudențe consacrate și neechivoce” a CJUE, măsurile naționale privind statutul magistraților, inclusiv cele referitoare la pensionare și pensii, intră în domeniul dreptului UE atunci când pot afecta independența judecătorilor chemați să aplice acest drept.
În document se subliniază că trebuie clarificat dacă o reglementare care „modifică în mod substanțial condițiile de pensionare ale magistraților – prin majorarea abruptă a vârstei de pensionare, instituirea unor condiții de vechime considerabil mai restrictive și reducerea semnificativă a cuantumului pensiei de serviciu” este compatibilă cu aceste exigențe europene.
Totodată, ÎCCJ ridică problema percepției publice, arătând că trebuie evaluat dacă o asemenea intervenție legislativă este de natură să genereze „îndoieli legitime în percepția justițiabililor cu privire la protecția magistraților față de presiuni externe”, afectând astfel garanțiile unei protecții jurisdicționale efective.
Critici de substanță și miza deciziei CCR
Solicitarea combină argumentele de admisibilitate cu o critică de fond a reformei, raportată la criteriile dezvoltate recent în jurisprudența CJUE. ÎCCJ invocă lipsa unei fundamentări riguroase, riscul de discriminare între categorii de beneficiari de pensii de serviciu, afectarea nivelului adecvat de securitate financiară a judecătorilor și perpetuarea unei instabilități legislative, toate acestea fiind elemente relevante în testul european de proporționalitate .
În final, instanța supremă avertizează că, având în vedere efectele erga omnes ale deciziei CCR, „exigența de rigoare a raționamentului juridic impune ca standardul european incident să fie determinat anterior deliberării asupra constituționalității” legii pensiilor magistraților.
Prin această solicitare, ÎCCJ cere practic Curții Constituționale să stabilească mai întâi cadrul european obligatoriu, înainte de a tranșa una dintre cele mai sensibile dispute juridice și politice ale momentului, cu impact structural asupra justiției române.
Comentează