Opera pictoriţei britanico-mexicane Leonora Carrington, artistă necunoscută până recent în Franţa, dar ''la fel de cunoscută în Mexic ca Frida Kahlo'', se află în prim-planul unei expoziţii vernisate miercuri la Musée du Luxembourg din Paris, informează AFP, potrivit Agerpres.
Expoziţia, care îşi aşteaptă vizitatorii până pe 19 iulie, este prima din Franţa consacrată exclusiv artistei.
Născută în Anglia în 1917, Leonora Carrington a trăit în Franţa şi Spania după care, în anii 1940, a fugit de războiul din Europa şi s-a instalat în Mexic, unde va trăi până la moartea ei, în 2011.
În această ţară ''este la fel de cunoscută ca Frida Kahlo, este o adevărată vedetă'', a explicat pentru AFP Carlos Martin, unul dintre cei doi curatori ai expoziţiei, cu prilejul unei prezentări pentru presă.
Printre temele-cheie ale creaţiei pictoriţie se numără ''solidaritatea feminină, boala mintală, formele de spiritualitate în afara normelor, migraţia, maternitate'', a enumerat istoricul de artă.
Leonora Carrington, care o fost pentru un timp iubita pictorului suprarealist Max Ernst, a ajuns unul dintre numele mari ale acestui curent, numărându-se printre ultimii săi reprezentanţi.
În afara alegoriilor animaliere - artista se reprezintă alături de un cal şi de o hienă, pe bunica ei, într-o gâscă, iar pe Max Ernst, în pasăre -, pictoriţa favorizează ezoterismul, invocând personaje de tarot, vrăjitoare, pe care le pictează ''dintr-o perspectivă pozitivă''.
Regăsim în opera ei amintiri din călătoriile sale. În tabloul ''Artes 110'' (1994), Leonora Carrington se reprezintă în Frumoasa din pădurea adormită, care zboară între două bucăţi de pământ plutitoare reprezentând Europa şi Mexicul.
Artista, care a fost de asemenea romancieră, a scris mult despre sănătatea sa mintală. Astfel, tabloul ''Le Médecin espagnol'' (1940), pictat de fostul ei iubit Max Ernst, evocă traumatismele pe care le-a suferit într-un spital psihiatric din Spania şi pe care le relatează în cartea ''En bas''.
Artista a fost foarte prolifică, iar tablourile ei sunt împrăştiate prin toată lumea. ''Nu este foarte reprezentată în muzee'' şi este ''foarte dificil să stabilim un catalog exhaustiv'', a spus Carlos Martin.
''O expoziţie serveşte de asemenea la stabilirea unui canon al artistei'', a mai afirmat el.
Reunirea a 126 dintre tablourile artistei la Paris arată interesul în creştere pentru creaţia pictoriţei: ''Cred că lumea actuală e mai în măsură să o înţeleagă, e mai deschisă decât cea din epoca ei'', a spus Marin.
Comentează