Uniunea Teatrală din România (UNITER) a transmis, luni, o scrisoare deschisă în care pune sub semnul întrebării proiectul-pilot elaborat de Ministerul Culturii, ca urmare a unei directive a Curții de Conturi, care impune normarea timpului de muncă a artiștilor și a personalului din teatre naționale.
UNITER susține că măsurile propuse de Ministerul Culturii ar conduce la birocratizare și ar afecta specificul muncii artistice.
„Considerăm că proiectul nu este altceva decât un proces de birocratizare, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiștilor în societate, o formă de anulare a vitalității creației artistice. Problema Ministerului Culturii este aceea că vrea să măsoare nemăsurabilul: starea de grație, căutarea, cercetarea, îndoiala, emoția – stări care, alături de altele, toate la un loc sau separat, însoțesc și fundamentează actul creației și al interpretării artistice”, au transmis semnatarii scrisorii.
În scrisoare, Senatul UNITER afirmă că măsurile vin într-un „context teatral vulnerabilizat de bugete substanțial reduse, de interimate prelungite și de instabilitate crescută” și că organizarea unitară și evidențierea timpului de lucru ar contribui la „decredibilizarea instituțiilor de spectacole” și la o înțelegere „lacunară a muncii artistice”.
UNITER susține că demersul „dezbină intenționat” și reprezintă „un atac împotriva unor valori și principii inalienabile”.
„Calitatea muncii artistice nu poate să depindă de o cuantificare pe modelul eficienței imediate tocmai pentru că are specificități și particularități neîncadrabile în paradigma de normare obișnuită”, au subliniat semnatarii.
UNITER critică și cifrele folosite în proiect, arătând că acestea nu ar reflecta specificul muncii din teatru.
„Cele 1800 de ore, dintre care 900 de repetiții, sunt cifre care demonstrează o necunoaștere specifică a muncii artistice, o muncă în care orele propriu-zise de lucru sunt, de cele mai multe ori, greu de calculat în cifre precis stabilite. Demersul este și unul profund imoral, cunoscută fiind reducerea substanțială a fondurilor în ultimii ani. A reglementa în aceste condiții o pondere minimă de activități de un anumit fel, în instituții adesea lipsite de mijloace suficiente pentru a realiza spectacole, reprezintă un act de cinism. Dincolo de asta, rolul administrației culturale ar trebui să fie acela de a asigura condițiile-cadru pentru dezvoltarea culturii din România și nicidecum de a interveni în micro-managementul instituțiilor culturale, prin impunerea de formulare-tip și programări săptămânale”, au precizat semnatarii scrisorii.
Senatul UNITER afirmă că nici măcar în perioada comunistă reglementările nu erau atât de rigide.
„Ne mai aducem aminte câte ore am rezistat închiși în case în timpul pandemiei alături de artiști și artiste care atunci ne-au salvat sufletul? A contabilizat cineva rolul social major pe care arta l-a avut și în acele momente de cumpănă? Resimțim șocați un parfum de nostalgie a anilor ’80, când politruci care nu aveau habar de fundamentele muncii artistice încercau să o reglementeze aberant. Ba chiar mai mult, am îndrăzni să reamintim: nici măcar în perioada comunistă reglementările nu erau atât de rigide birocratic. Nu există, de fapt, niciun precedent în cultura noastră instituțională pentru reglementarea fixă a orelor de muncă pontate pe zile pentru artiști”, au transmis semnatarii.
UNITER susține că dezbaterea privind normarea timpului de muncă ar trebui mutată către o decizie mai amplă despre felul în care este reglementat teatrul în România și cere elaborarea unei legi a teatrelor, în acord cu sistemul actual și cu valorile europene.
De asemenea, UNITER solicită o administrație care să recunoască faptul că arta nu poate fi redusă la tabele și unități orare.
„Cerem urgent o administrație care să aibă încredere în artiști și în instituțiile culturale, care să respecte autonomia decizională a celor care conduc instituțiile de cultură și care să înțeleagă că actul artistic se întemeiază pe libertate, responsabilitate și vocație, nu pe suspiciune, control și constrângere administrativă. În lipsa acestei înțelegeri, orice reglementare riscă să devină nu un instrument de bună guvernare, ci un factor de descurajare, uniformizare și, în cele din urmă, de degradare a vieții culturale, a educației și a societății”, au mai spus semnatarii.
Comentează