Spectacolul "Ulciorul sfărâmat" de Heinrich von Kleist sau "Disecţia unei justiţii eşuate în farsă", producţie a Teatrului Stela Popescu, în regia lui Gelu Colceag, va avea premiera pe 18 şi 19 februarie, la Sala "Radu Beligan" a Teatrului de Comedie.
Potrivit unui comunicat al Teatrului Stela Popescu transmis, joi, AGERPRES, spectacolul nu propune doar comicul de situaţie, ci un râs inteligent şi amar, care sancţionează derapajele unei lumi în care justiţia riscă să devină o simplă piesă de decor.
Din distribuţie fac parte actorii Şerban Pavlu, Cristi Neacşu, Cătălin Frăsinescu/Vlad Logigan, Georgiana Herciu, Crina Matei/Manuela Hărăbor, Vlad Brumaru, Sorin Aurel Sandu, Ana-Maria Ivan/Cristina Danu, Irina Cărămizaru, Viorel Păunescu.
În arhitectura conceptuală a stagiunii "Anatomia maşinăriei umane - un teatru cu ziduri împrumutate", Teatrul Stela Popescu propune o nouă incursiune în mecanismele vulnerabile ale societăţii. "Ulciorul sfărâmat" de Heinrich von Kleist consolidează identitatea acestui demers, chestionând însăşi structura de rezistenţă a adevărului. Spectacolul invită publicul să privească dincolo de faţadele instituţionale, într-o zonă în care "zidurile împrumutate" ale autorităţii ascund fisuri morale adânci. Piesa urmăreşte situaţia în care judecătorul devine, în secret, infractor, fiind forţat să prezideze o anchetă care duce, inevitabil, spre sine însuşi.
Această producţie stă, deopotrivă, sub semnul rigorii şi al marilor întâlniri artistice, fiind marcată de prezenţa şi viziunea regizorală a lui Gelu Colceag. Un veritabil profesor al scenei româneşti, regizorul realizează o "vivisecţie" a textului clasic, evidenţiindu-i cinismul şi actualitatea. Sub bagheta sa, comedia de moravuri devine o oglindă neliniştitoare, în care absurdul birocratic şi corupţia măruntă se împletesc într-un dans grotesc al subterfugiilor, precizează sursa citată.
"Cred că publicul va recepta această premieră, ca relevanţă, cu reverberaţii din lumea contemporanului românesc, în primul rând datorită formidabilei intuiţii a lui Kleist, care ia acest act al justiţiei, îl demontează şi îl pune la vedere pe masă în faţa noastră, adresând nişte întrebări care, iată, acum la... 35 de ani de la schimbarea de regim sunt mai prezente ca oricând în societatea românească. Respectiv, care ar fi puterea reală a justiţiei de a schimba în bine lucrurile într-un spaţiu? Justiţia ca mecanism este suficient de bine controlată? Cine îl judecă pe judecător? Aceasta cred că este întrebarea fundamentală a spectacolului. Cine şi cum îl judecă pe judecător? Este întrebarea care planează deasupra spectacolului şi probabil o întrebare care va suna foarte tare în urechile multor spectatori de astăzi din România. Este fascinant paradoxul acesta... Dacă acţiunea este situată undeva mai departe în spaţiu şi în timp de noi, devine mai uşor să găsim corespondenţe cu epoca noastră şi cu locul în care trăim, decât dacă spui că se întâmplă acum şi aici", spune Şerban Pavlu.
Vlad Logigan afirmă că spectacolul "îşi propune să amuze dar să şi emoţioneze".
"Omenirea, deşi are acum telefoane, internet şi face totul cu o mai mare viteză, în esenţă, nu s-a schimbat. Spectacolul nostru este într-un sens o tragicomedie. Îşi propune să amuze, dar să şi emoţioneze, să provoace râsul dar să şi îndemne la reflecţie", declarată şi Vlad Logigan.
Comentează