Pierderea a până la 20% din țițeiul și combustibilii rafinați la nivel mondial din cauza închiderii efective continue a Strâmtorii Hormuz atrage cea mai mare parte a atenției mass-media, fiind principala consecință a atacului asupra Iranului de către SUA și Israel.
Însă o preocupare mai presantă este înăsprirea rapidă a piețelor de produse rafinate din Asia, principalele țări importatoare precum Australia și Indonezia confruntându-se cu o situație de urgență, cu aprovizionare mai mică și prețuri mult mai mari. Australia este cel mai mare importator de produse rafinate din Asia, cu o medie de aproximativ 900.000 de barili pe zi (bpd), în timp ce Indonezia ocupă locul al doilea, cu sosiri de aproximativ 600.000 bpd.
Blocajul din Hormuz și colapsul exporturilor asiatice
Problema pentru aceste două țări, precum și pentru alte țări asiatice care se bazează pe importurile de combustibil, cum ar fi Noua Zeelandă, Filipine și Vietnam, este că închiderea aproape totală a Strâmtorii Hormuz duce deja la schimbări pe piețele de produse, care indică o criză emergentă.
Principalele țări de rafinare reduc volumul de producție sau restricționează exporturile, un exemplu fiind China, care a ordonat o interdicție imediată a exporturilor de combustibil rafinat începând cu 11 martie. Deși are cea mai mare capacitate de rafinare, Beijingul a decis să acorde prioritate securității energetice interne. Rafinăriile chineze reduc producția, la fel ca și alte uzine din țări precum Coreea de Sud, ceea ce crește exponențial riscul de penurie în țările dependente de importuri.
Vulnerabilitatea Australiei: rezerve de doar 30 de zile
Până în prezent, guvernul australian susține că țara are rezerve adecvate, însă realitatea din teren este tensionată. Prețurile au crescut vertiginos: motorina din Singapore a urcat cu 57% de la începutul atacului (28 februarie), în timp ce combustibilul pentru avioane a crescut cu un uluitor 114%.
Problema critică este că Australia are rezerve de combustibil doar pentru aproximativ 30 de zile. Orice întrerupere susținută a importurilor poate paraliza economia, având în vedere că 40% din motorină este consumată în minerit. În caz de forță majoră, guvernul ar fi obligat să oprească industria extractivă pentru a prioritiza producția și distribuția de alimente, o mișcare cu unde de șoc la nivel global.
Jocul de șah al resurselor: interdependența regională ca armă diplomatică
Australia și Indonezia nu sunt totuși lipsite de pârghii. Deși au nevoie de combustibil rafinat de la vecini, țări precum Japonia, Coreea de Sud și China sunt dependente de materiile prime de la acești importatori. Japonia și Coreea de Sud primesc peste 80% din cărbunele lor și aproape jumătate din GNL din Australia și Indonezia.
Dacă furnizorii de combustibil rafinat (precum Coreea de Sud sau Japonia) restricționează livrările, riscă să rămână fără resursele de bază necesare industriilor lor siderurgice și energetice. Întrebarea este dacă guvernele vor alege cooperarea regională sau dacă vor permite ca interesele pe termen scurt să transforme criza declanșată de războiul președintelui Donald Trump într-un dezastru economic total.
Comentează