Anexita, cunoscută popular drept „răceală la ovare”, este una dintre afecțiunile ginecologice frecvente la femeile tinere active sexual. Deși poate evolua fără simptome evidente sau doar cu manifestări ușoare, netratată la timp poate duce la complicații serioase pe termen lung.
Boala inflamatorie pelvină apare cel mai des la femeile cu vârste între 15 și 25 de ani. În majoritatea cazurilor, ea reprezintă o complicație a unor infecții cu transmitere sexuală.
Factori de risc importanți
Riscul de apariție crește în special în următoarele situații:
parteneri sexuali multipli
contact sexual neprotejat
utilizarea dispozitivelor intrauterine (sterilet)
Mai rar, infecția poate apărea după naștere, intervenții chirurgicale pelvine sau avorturi.
Unele cercetări au sugerat și o posibilă legătură între dușurile intravaginale frecvente și boala inflamatorie pelvină. Acestea pot perturba flora vaginală normală și pot favoriza infecțiile bacteriene, deși asocierea nu este întotdeauna directă, conform Medicool.
Ce este, de fapt, „răceala la ovare”
În cele mai multe situații, boala inflamatorie pelvină este rezultatul unei infecții bacteriene care nu a fost tratată corespunzător. Infecția pornește de obicei de la nivelul vaginului sau colului uterin și urcă spre organele genitale interne — uter, trompe uterine și ovare.
Important de știut: „răceala la ovare” nu are legătură cu o răceală obișnuită și nu afectează exclusiv ovarele.
Bacteriile implicate cel mai frecvent
Printre microorganismele cel mai des responsabile se numără:
Neisseria gonorrhoeae (gonoree)
Chlamydia trachomatis (clamidioză)
Mycoplasma genitalium
streptococi
stafilococi
E. coli
Haemophilus influenzae
Datele Cleveland Clinic arată că gonoreea și infecția cu Chlamydia netratate sunt implicate în aproximativ 90% dintre cazuri.
În mod normal, colul uterin acționează ca o barieră împotriva bacteriilor, însă infecțiile pot compromite acest mecanism de protecție.
Ce simptome pot apărea
Denumirea populară poate induce în eroare, deoarece boala inflamatorie pelvină nu seamănă cu o răceală respiratorie. Manifestările pot lipsi complet sau pot fi discrete, motiv pentru care afecțiunea rămâne adesea nediagnosticată până la apariția complicațiilor.
Când sunt prezente, simptomele pot include:
durere în abdomenul inferior sau pelvis (cel mai frecvent semn)
secreție vaginală anormală, galbenă sau verzuie, cu miros neplăcut
febră sau frisoane
durere la contactul sexual profund
senzație de arsură la urinare
menstruații neregulate, sângerări intermenstruale sau crampe
Aceste manifestări pot apărea la câteva zile sau săptămâni după infectare. Dacă boala are alte cauze decât infecțiile cu transmitere sexuală, simptomele pot întârzia chiar luni.
De ce este esențial tratamentul la timp
Lăsată netratată, boala inflamatorie pelvină poate produce cicatrici la nivelul trompelor uterine și alte complicații serioase.
Posibile consecințe:
durere pelvină cronică (aproximativ 20% dintre paciente)
sarcină extrauterină
infertilitate (până la 10% dintre cazuri)
abcese tubo-ovariene (colecții de puroi la nivelul trompelor și ovarelor)
Odată formate, cicatricile de la nivelul aparatului reproducător sunt ireversibile. De aceea, diagnosticul precoce este crucial.
Antibioticele — tratamentul de bază
Pentru că este o infecție bacteriană, boala inflamatorie pelvină se tratează cu antibiotice, de regulă timp de aproximativ 14 zile.
Dacă agentul patogen nu poate fi identificat exact, medicul prescrie o combinație de antibiotice care acoperă cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală.
Un aspect important: simptomele se pot ameliora după câteva zile, dar tratamentul nu trebuie întrerupt înainte de termen. Oprirea prematură favorizează persistența infecției.
Când este necesar tratamentul intravenos
În unele situații, antibioticele orale nu sunt suficiente. Administrarea intravenoasă și spitalizarea sunt recomandate mai ales:
în timpul sarcinii
în formele severe, cu simptome intense
în prezența abceselor tubo-ovariene
Dacă abcesele nu răspund la tratamentul intravenos, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru drenaj.
Pentru a preveni reinfectarea, tratamentul antibiotic este indicat și partenerului sexual, chiar dacă acesta nu are simptome. De asemenea, se recomandă abstinență sexuală până la finalizarea terapiei.
Pentru ameliorarea durerii locale, medicul poate recomanda și antiinflamatoare.
Remediile naturiste: doar adjuvante, nu alternative
Antibioticele rămân singurul tratament capabil să elimine infecția bacteriană. Înlocuirea lor cu remedii naturiste crește riscul de complicații.
Unele terapii naturale pot fi folosite doar ca adjuvant, pentru reducerea disconfortului, deși eficiența lor nu este confirmată științific.
Printre cele utilizate frecvent se numără:
ceaiul de turmeric (curcuma), cu efect antiinflamator
extractul din muguri de coacăz negru
ceaiul de coada-șoricelului, folosit tradițional în afecțiuni ginecologice
Atenție: spălăturile vaginale și băile cu diverse soluții pot dezechilibra flora vaginală. Este esențial să ceri sfatul medicului înainte de a folosi orice remediu naturist, pentru a evita interacțiunile cu tratamentul prescris.
„Răceala la ovare” este o infecție serioasă care necesită diagnostic rapid și tratament corect. Cu intervenție la timp, complicațiile pot fi prevenite aproape complet.
Comentează