Bătălia publică din jurul numirii noilor șefi ai Parchetului General, DNA și DIICOT a produs una dintre cele mai paradoxale situații din justiția ultimilor ani. În spațiul public a fost împinsă agresiv teza că ar fi vorba despre „propunerile PSD”, de parcă rolul președintelui României ar fi unul pur formal. Numai că legea în vigoare și jurisprudența Curții Constituționale arată exact contrariul. În etapa finală a procedurii, președintele are rolul decisiv și poate refuza motivat numirile de câte ori consideră necesar.
Prin urmare, dacă aceste propuneri vor fi validate, ele nu vor putea fi prezentate onest drept simple numiri „ale PSD”, pentru că sunt procurori propuși de ministrul PSD al Justiției, ci drept numiri asumate de Nicușor Dan. De altfel, chiar președintele a transmis acest lucru atunci când a fost confruntat cu protestul din fața Palatului Cotroceni: „Numirile pe care le voi semna mi le voi asuma. Procurorii vor avea girul meu.”
În prezent, ministrul Justiției, Radu Marinescu, i-a propus pe Cristina Chiriac pentru funcția de procuror general al PÎCCJ, pe Ioan-Viorel Cerbu pentru șefia DNA și pe Codrin-Horațiu Miron pentru conducerea DIICOT. Pentru funcțiile de adjuncți au fost înaintate și alte nume controversate, între ele Marius Voineag și Alex Florența, tocmai acele propuneri care au alimentat protestele și criticile din spațiul public.
Procedura și rolul decisiv al președintelui
Procedura legală are trei etape. Ministrul justiției face selecția și înaintează propunerile, Secția pentru procurori a CSM dă un aviz consultativ, iar decizia finală aparține președintelui României. În acest moment procedura este încă în desfășurare, deoarece CSM urmează să audieze candidații înainte de emiterea avizelor.
Legea nr. 303/2022, articolul 148 alin. (4) prevede că „Președintele României poate refuza, motivat, numirea”. Spre deosebire de vechea reglementare, textul actual nu mai limitează refuzul la o singură dată. Cu alte cuvinte, președintele nu este obligat să accepte propunerile ministrului, ci are dreptul să le respingă, cu motivare, de câte ori consideră necesar.
Această interpretare a fost confirmată explicit de Curtea Constituțională. În Decizia nr. 520/2022, CCR arată că „echilibrarea rolului ministrului justiției în raport cu Președintele României se realizează prin posibilitatea acestuia din urmă de a refuza motivat, ori de câte ori dorește, numirea procurorului propus”.
Așadar, teza potrivit căreia președintele ar fi obligat să semneze propunerile sau că ar avea doar un rol formal este pur și simplu contrazisă de lege și de jurisprudența constituțională.
Ce spune și ce nu spune Constituția
Un alt detaliu ignorat în multe intervenții publice este faptul că Constituția nu prevede nimic specific despre numirea șefilor PÎCCJ, DNA și DIICOT. Textul fundamental spune doar că președintele „numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege” și că procurorii își desfășoară activitatea „sub autoritatea ministrului justiției”.
Asta înseamnă că procedura actuală este stabilită prin lege, nu impusă direct de Constituție. De aceea este greșită afirmația lansată în spațiul politic de fostul ministru USR al Justiției, Stelian Ion, potrivit căreia „Constituția prevede că aceste numiri sunt făcute de către Președinte”. În realitate, Constituția nu conține o asemenea prevedere specifică.
Mai mult, dacă ar exista voință politică și majoritate parlamentară, legea ar putea fi modificată, iar președintele ar putea fi chiar scos din procedura de numire. Un precedent există deja: președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție nu mai este numit de președintele României, ci de Secția pentru judecători a CSM.
Revolta din zona USR și a societății civile
Nemulțumirea publică nu a pornit doar de la numele propuse pentru cele trei funcții principale, ci mai ales de la impresia de continuitate a aceleiași rețele de influență la vârful marilor parchete. Criticile s-au concentrat în special asupra propunerilor pentru adjuncți, considerate de unii drept semnul că actualul cerc de putere ar rămâne dominant.
USR s-a plasat rapid în avangarda criticilor. Fostul ministru al Justiției Stelian Ion a descris rezultatul selecției drept „dezastruos”, afirmând că propunerile arată „dispreț total” față de cei care își doresc o justiție mai curată.
Situația este însă paradoxală. O parte din vocile care susțin că propunerile ar aparține PSD sunt exact cele care îi cer lui Nicușor Dan să folosească prerogativa legală de a le respinge. Or, dacă președintele are puterea de a le respinge, este evident că are și puterea de a le valida. Trebuie să fii animat de un grad serios de naivitate sau interes politic pentru a crede că propunerile au fost făcute altfel decât cu acceptul informal al președintelui. Mai ales când pentru funcția cea mai importantă din parchetele este propusă verișoara partenerei președintelui.
„Propunerile PSD” sunt de fapt „propunerile lui Nicușor Dan”, iar reacțiile propagandei USR din presă și societatea civilă arată doar o ruptură interesantă între președinte și propriii susținători.
Comentează