Avocata Ana-Maria Udriște a reacționat dur, într-o postare publicată pe LinkedIn, după apariția în Monitorul Oficial nr. 1223 din 31 decembrie 2025 a Ordonanței de urgență nr. 91/2025 privind stabilirea unor măsuri în cadrul sistemului de sănătate, act normativ care schimbă „complet (și ciudat)” modul de decontare a concediilor medicale în perioada 2026–2027. „Mi-e scârbă efectiv”, își începe aceasta mesajul, subliniind caracterul abrupt al modificărilor adoptate la final de an.
Modificări „ciudate” la final de an
Potrivit avocatei, un element este „cert”: „prima zi de concediu medical nu se mai plătește de nimeni (nici de stat, nici de către angajator)”. Ana-Maria Udriște precizează că a crezut inițial că este vorba despre „o scăpare”, după ce informația a apărut în presă, însă a constatat ulterior că prevederea este reală și explicită în actul normativ.
În acest context, ea ridică o întrebare: „Rezolvă asta problema concediilor fictive?”. Răspunsul este categoric negativ. „Sub nicio formă – dacă ne uităm la statisticile de la CNAS, concediile alea ‘fictive’ sunt de câte 1–3 zile maxim, când are omul o treabă (o punte, o măsea, o măslină, un mers pe undeva)”, afirmă avocata.
Impactul real asupra angajaților vulnerabili
Ana-Maria Udriște subliniază că aceste zile de concediu medical de scurtă durată „erau ORICUM suportate de către angajator, fără să fie o problemă pentru bugetul de stat”. În opinia sa, măsura nu face decât să rateze complet ținta declarată, pentru că „nu ‘rezolvă’ problema concediilor ‘fictive’ – care este o non-problemă pentru buget dacă e să ne uităm la informații în mod corect”.
Mai mult, chiar și în ipoteza în care ar fi existat un impact, acesta s-ar fi resimțit exclusiv la nivelul angajatorilor. „Cel mult putea fi o problemă pentru angajator, care era nevoit să suporte acele 1–3 zile din ‘buzunarul’ lui, fără să primească ulterior bani de la stat pentru ei”, arată avocata, sugerând că soluția aleasă este disproporționată și ineficientă.
În schimb, consecințele reale sunt, în opinia sa, suportate de angajați. „Din păcate, aceste modificări nu fac altceva decât să lovească în persoanele vulnerabile, care au nevoie de aceste măsuri, în calitatea lor de plătitori ai contribuțiilor sociale”, scrie Ana-Maria Udriște, atrăgând atenția asupra dezechilibrului creat între obligațiile fiscale și protecția efectivă a salariaților.
Diminuarea treptată a protecției prin concedii medicale
Avocata amintește că nivelul indemnizațiilor pentru concediile medicale a fost deja redus în ultimii ani. Pentru bolile obișnuite, de cod 01, indemnizația este de 55% din baza de calcul pentru primele șapte zile, 65% pentru intervalul 8–14 zile și 75% pentru concediile care depășesc 15 zile, ceea ce, în opinia sa, a afectat deja capacitatea multor persoane de a-și permite să stea acasă atunci când sunt bolnave.
Există, desigur, excepții, precum urgențele medico-chirurgicale, bolile infectocontagioase grave, tuberculoza, SIDA sau neoplaziile, unde indemnizația poate ajunge până la 100%, precum și situații precum accidentele de muncă, bolile profesionale, sarcina și lăuzia sau carantina, reglementate prin OUG 158/2005 și legislația specială. Cu toate acestea, Ana-Maria Udriște sugerează că majoritatea salariaților se încadrează în categoria bolilor obișnuite, unde protecția este limitată.
„Prin urmare, asemenea măsuri nu fac altceva decât să ‘diminueze’, indirect, un drept la sănătate al persoanelor care aleg de multe ori să refuze zilele de concediu medical din cauza situației financiare”, concluzionează avocata. În acest context, introducerea unei zile complet neplătite „adâncește această prăpastie”, accentuând presiunea asupra celor care contribuie constant la sistem, dar ajung să suporte costurile atunci când au cea mai mare nevoie de protecție.
Comentează