Numeroşi bulgari încă regretă comunismul, la 30 de ani de la căderea lui Todor Jivkon

La 30 de ani de la tranziţia democratică începută în 1989, numeroşi bulgari se arată dezamăgiţi de situaţia în care se găseşte în prezent ţara lor şi unii încă au nostalgia epocii comuniste, scrie agenţia EFE într-un reportaj publicat miercuri potrivit Agerpres.

Data cheie este 10 noiembrie 1989, cu puţine ore înaintea căderii Zidului Berlinului şi o săptămână înaintea declanşării faimoasei Revoluţii de Catifea în Cehoslovacia. În acea zi, Todor Jivkov, aflat la putere din anul 1954, a fost destituit de la conducerea Partidului Comunist Bulgar şi din funcţia de preşedinte al ţării.

Ambele funcţii au fost preluate de ministrul de externe Petar Mladenov, cu sprijinul tacit al Moscovei, unde Jivkov căzuse în dizgraţie după ce ordonase în luna mai a acelui an expulzarea către Turcia a circa 360.000 de bulgari etnici turci. Această deplasare de populaţie, la acel moment cea mai amplă din Europa postbelică, a provocat colapsul economiei bulgare şi a grăbit schimbările democratice.

La jumătatea anului 1990 în Bulgaria s-au desfăşurat primele alegeri democratice, câştigate de Partidul Social-Democrat (BSP), recent creat. Însă în loc să înceapă o epocă de libertate şi prosperitate, Bulgaria avea să traverseze un deceniu de reforme dureroase pentru trecerea la economia de piaţa.

Istoricul Konstantin Sabcev aminteşte că, spre deosebire de Polonia, Cehoslovacia sau Ungaria, în Bulgaria nu a existat până în 1989 o mişcare disidentă puternică. ''În Bulgaria a avut loc o lovitură de stat internă, inspirată şi coordonată de Moscova'', declară acesta agenţiei spaniole de presă, evocând astfel sprijinul pe care preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov i l-a oferit lui Mladenov pentru a-l înlătura de la putere pe un Jivkov refractar la ideea de reforme.

A urmat o perioadă de leadership democratic ce s-a resimţit mai ales în prima decadă a tranziţiei, marcată de o severă criză economică şi socială ce a provocat un val de emigraţie fără precedent către Europa, iar populaţia Bulgariei a scăzut de la 9 milioane de locuitori, în 1989, la 7 milioane în 2019, timp în care sute de mii de bulgari, în special tineri, au plecat din ţară în căutarea unei vieţi mai bune în vestul Europei.

Anii '90 au fost marcaţi de penurii nemaivăzute nici în perioada comunistă, de închiderea unor întreprinderi de stat şi de privatizări netransparente şi frauduloase.

''În comparaţie cu celelalte state europene, inegalităţile sociale sunt foarte vizibile în Bulgaria'', remarcă sociologul bulgar Parvan Simeonov. ''Din acest motiv, majoritatea bulgarilor acceptă cu greu costul social al aşa-numitei tranziţii democratice'', explică acesta, amintind de perioada marcată de proteste, sărăcie şi rate ale inflaţiei de peste 1.000%.

Astăzi, câţiva oligarhi apropiaţi de diferitele partide politice controlează economia ţării şi presa. Salariul mediu brut în Bulgaria este de numai aproximativ 600 de euro, în timp ce preţurile, mai ales la Sofia, nu diferă mult de cele din restul Europei.

Un sondaj efectuat recent de Gallup semnalează că 45% dintre bulgarii intervievaţi sunt încă de acord cu afirmaţii precum ''pe vremea lui Jivkov se trăia mai bine''.

''Există evident o nostalgie faţă de acea epocă şi mai ales faţă de sistemul de securitate socială care exista. Atunci nu puteai critica puterea, dar nu exista şomaj, infracţionalitatea era mică şi sistemul sanitar nu strălucea, dar era gratuit'', astfel interpretează Konstantin Sabcev acest sondaj.

O senzaţie subiectivă ce nu corespunde realităţii pe care mulţi au trăit-o până în 1989, comentează la rândul său Dragomir Dinev, un fost funcţionar, critic faţă de sistemul comunist. ''Bulgarii în vârstă spun astăzi că atunci era mai multă siguranţă la toate capitolele şi că nu existau oameni săraci. Ei uită însă că sufeream de o lipsă cronică de produse şi servicii de bază, inclusiv de primă necesitate. Curentul electric şi apa erau sistate zilnic conform unui orar impus de autorităţi'', îşi aminteşte acesta.

După ce a fost înlăturat de la putere, Todor Jivkov a fost inculpat pentru încălcări ale drepturilor omului, delapidare de fonduri publice şi abuz de putere. El a stat în arest la domiciliu între anii 1990 şi 1997, iar un an mai târziu a încetat din viaţă în stare de libertate. Garda sa de corp după plecarea de la putere şi până la sfârşitul vieţii a fost un poliţist pe nume Boiko Borisov, actualul prim-ministru al Bulgariei, care nici el nu-şi ascunde admiraţia faţă de fostul dictator comunist