În timp ce se pregăteşte pentru a trimite astronauţi pe o orbită circumselenară pentru prima oară în ultimii mai bine de 50 de ani, NASA revizuieşte planurile sale pe termen lung pentru satelitul natural al Pământului, conform unui material publicat miercuri de Space.com.
Administratorul asociat al NASA, Amit Kshatriya, a declarat luni, în cadrul unei alocuţiuni la Conferinţa de Ştiinţe Planetare şi Selenare, că misiunea Artemis 2 este pregătită pentru lansarea din 1 aprilie. Dacă va avea succes, misiunea va trimite patru astronauţi în jurul Lunii la o distanţă mai mare de Pământ decât misiunile anterioare din seria Apollo, doborând recordul stabilit în cadrul misiunii Apollo 13 în 1970.
"Cel mai important lucru este că ne întoarcem acolo. Ne întoarcem să contemplăm cum ar trebui să fie explorarea umană a Lunii", a declarat Kshatriya.
Misiunea ce va dura 10 zile îi va purta pe comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover şi pe specialiştii Christina Koch şi Jeremy Hansen pe o traiectorie în jurul feţei nevăzute a Lunii. În punctul de maximă proximitate faţă de Lună, aceasta va fi vizibilă echipajului ca având mărimea unei mingii de baschet ţinută cu braţele întinse. Din cabina capsulei spaţiale astronauţii vor documenta diferite caracteristici ale suprafeţei selenare, printre care şi regiuni care nu au fost niciodată văzute de oameni.
"Le spunem echipajului că descrierile lor verbale vor fi de fapt setul monumental de date ştiinţifice din această misiune", a declarat Ariel Deutsch, planetolog la Centrul de Cercetare Ames al NASA din California şi membru al echipei ştiinţifice care ajută la planificarea observaţiilor Artemis 2. "Echipajul uman oferă un context perceptiv critic care pur şi simplu nu poate fi reprodus cu senzori robotici", a adăugat el.
Echipajul Artemis 2 poate petrece până la şase ore efectuând observaţii, folosind camere Nikon portabile, înregistrând descrieri verbale şi realizând schiţe şi adnotări pe tablete. Deşi multe ţinte selenare sunt mari sau uşor de identificat, oamenii de ştiinţă sunt interesaţi în special de variaţiile subtile de culoare, iluminare şi teren - caracteristici pe care percepţia umană le poate surprinde în moduri pe care instrumentele singure le-ar putea rata, a spus Deutsch.
Pentru a ghida efortul, NASA a dezvoltat un atlas lunar interactiv pentru a ajuta echipajul să urmărească ţintele prioritare pe baza condiţiilor de iluminare şi observare în timpul survolului. Planul final de observare va fi încărcat după lansare, odată ce traiectoria precisă a navei spaţiale este confirmată, a spus Deutsch.
Pregătirea pentru Artemis 2 a inclus trei ani de antrenament bazat pe tehnici din epoca Apollo, în special geologie de teren, împreună cu un curs intensiv de "fundamente lunare" conceput pentru a dezvolta vocabularul şi abilităţile de observare necesare pentru a descrie Luna de pe orbită, a declarat Cindy Evans de la Centrul Spaţial Johnson al NASA din Houston, care a condus programul de instruire în geologie pentru echipaj.
"Am exersat mult observaţiile lor vizuale şi descrierile lor", a spus Evans, "astfel încât să se simtă încrezători să poată vorbi despre Lună şi să ştie că vorbesc despre caracteristici critice care sunt importante pentru oamenii de ştiinţă".
Artemis 2 a fost, până de curând, considerată precursorul unei aselenizări cu echipaj uman în 2028. Dar la sfârşitul lunii februarie, administratorul NASA, Jared Isaacman, a declarat că această etapă importantă se va muta de la Artemis 3, aşa cum era planificat iniţial, la Artemis 4, care este acum poziţionată pentru a deveni prima aselenizare cu echipaj uman de la epoca Apollo.
Destinaţia finală rămâne polul sud selenar, o regiune despre care se crede că adăposteşte gheaţă de apă - o resursă crucială pentru viitoarea explorare umană - în cratere permanent umbrite. Însă terenul de acolo este mult mai dificil decât locurile ecuatoriale relativ netede vizitate în timpul misiunilor Apollo, cu pante abrupte, munţi accidentaţi şi condiţii de iluminare extremă.
"Ideea principală este să ajungem la Polul Sud", a spus Kshatriya. "Cred că suntem de acord, totuşi, sperăm, că acesta este locul potrivit de mers. Vom continua să ne concentrăm asupra acestui obiectiv".
Pentru a face acest obiectiv "mai realizabil", NASA deschide specificaţiile de performanţă pentru misiunile timpurii de aselenizare Artemis "în cât mai multe moduri posibil", a spus Kshatriya. Schimbările permit o mai mare flexibilitate în orbitele navelor spaţiale şi în proiectarea misiunilor, ţinând cont de capacităţile şi limitările sistemelor actuale, oferind în acelaşi timp partenerilor din industrie mai multă libertate de a propune căi mai rapide de urmat, a spus el.
"Dar nu renunţăm încă la Polul Sud şi nu cred că o vom face, pentru că cred că acesta este un loc în care trebuie să ajungem", a spus Kshatriya. "Trebuie să ne provocăm pe noi înşine şi trebuie să mergem într-un loc în care nu am mai fost niciodată."
Strategia revizuită pune un accent sporit pe misiunile precursoare robotice pentru a pune bazele unei prezenţe umane susţinute. NASA prevede o cadenţă constantă de aselenizări robotice în apropierea polului sud - potenţial chiar la fiecare 30 de zile - începând încă din 2027, pentru a colecta date despre temperaturile extreme, proprietăţile solului şi provocările de comunicare.
Aceste datele vor ajuta la reducerea riscurilor pentru echipajele viitoare şi "ne vor oferi de fapt o şansă credibilă de a ridica o bază selenară în locul potrivit", a spus Kshatriya.
"Nu vom putea, pur şi simplu, să aruncăm o cupolă magică în care toată lumea trăieşte şi are plante şi lucruri uimitoare", a spus el. "Ştim că acest lucru nu este credibil".
Schimbarea de strategie vine pe fondul întârzierilor în testarea rachetei masive Starship a SpaceX, a cărei treaptă superioară a fost aleasă de NASA ca primul aselenizator cu echipaj uman din programul Artemis. Conform arhitecturii originale, Artemis 3 depindea de finalizarea mai multor etape complexe pe care Starship încă nu le-a demonstrat. Acestea includ transferul şi depozitarea la scară largă a propulsorului super-răcit în spaţiu, precum şi aproximativ o duzină de zboruri de realimentare pe orbita Pământului înainte ca vehiculul să se poată îndrepta spre Lună.
NASA a selectat, de asemenea, modulul de aselenizare Blue Moon de la Blue Origin, care şi-a întrerupt eforturile din domeniul turismului suborbital timp de cel puţin doi ani pentru a accelera dezvoltarea modulului său de aselenizare. NASA intenţionează să testeze capacităţile de întâlnire şi andocare ale capsulei Orion cu modulele de aselenizare Starship şi/sau Blue Moon pe orbita Pământului în timpul misiunii Artemis 3, a cărei lansare este acum planificată în 2027.
NASA speră că planul revizuit va menţine astronauţii pe drumul cel bun pentru o aselenizare în 2028, poziţionând în acelaşi timp agenţia pentru a trimite astronauţii înapoi pe Lună înainte de China.
Kshatriya a mai precizat că respectarea acestui termen va necesita ceea ce a descris ca fiind "o schimbare radicală" în modul în care NASA lucrează cu industria.
"Va fi nevoie ca oamenii de la NASA să îşi suflece mânecile şi să colaboreze cu industria pentru a finaliza unele dintre aceste lucruri", a spus el, "ceea ce cred că mulţi dintre noi vrem să facem oricum, dar asta este ceea ce va fi necesar".
Comentează