Într-o demonstrație de forță care ridică miza conflictului din Golf la un nivel critic, Marina Statelor Unite a trimis două distrugătoare de ultimă generație prin Strâmtoarea Ormuz. Misiunea, deși prezentată ca un efort de „curățare”, este privită de experți ca una dintre cele mai riscante operațiuni navale din ultimii ani, scrie Insider.
Nave de luptă pe un teren minat
Sâmbătă, 11 aprilie 2026, distrugătoarele USS Frank E. Peterson (DDG 121) și USS Michael Murphy (DDG 112) au traversat strâmtoarea pentru a „stabili condițiile” necesare deminării căii navigabile. Elementul de risc major rezidă în natura navelor: aceste distrugătoare sunt construite pentru luptă antiaeriană și anti-suprafață, nu pentru detectarea minelor marine.
Utilizarea lor în avangarda unei operațiuni de deminare sugerează o urgență militară care depășește protocoalele standard de siguranță. Amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a declarat că scopul este crearea unui „nou pasaj sigur” pentru comerțul internațional, după ce forțele Gardei Revoluționare Iraniene (IRGC) au presărat zona cu mine de contact și senzori subacvatici.
Războiul declarațiilor și blocada totală
Misiunea nu este doar una tehnică, ci și un semnal politic dur. Președintele Donald Trump a anunțat pe rețelele sociale că „toate cele 28 de nave iraniene de minat se află acum pe fundul mării” și că SUA au început blocada totală a porturilor iraniene.
„Curățăm strâmtoarea ca o favoare pentru întreaga lume,” a adăugat Trump, subliniind că eșecul negocierilor recente din Pakistan a lăsat Washingtonului o singură opțiune: controlul militar absolut al rutei prin care trece 20% din petrolul mondial.
De cealaltă parte, Teheranul contestă vehement versiunea americană. Surse oficiale iraniene susțin că navele americane au fost interceptate și forțate să se retragă sub amenințarea unui atac iminent, catalogând anunțurile de la Casa Albă drept manevre de propagandă.
Amenințarea invizibilă: Minele „drifting”
Dincolo de tensiunile diplomatice, pericolul real este cel de sub valuri. Serviciile de informații indică prezența minelor de tip Maham 3 (ancorate) și Maham 7 (care stau pe fundul mării și se activează la semnătura magnetică a navei).
Misiunea este complicată de faptul că multe dintre aceste dispozitive au început să plutească liber din cauza curenților puternici, devenind ținte imprevizibile chiar și pentru dronele subacvatice pe care Pentagonul le-a desfășurat în regiune.
Ce urmează
În timp ce prețurile petrolului au început să fluctueze violent pe piețele internaționale, Pentagonul a confirmat că forțe suplimentare, inclusiv nave vânătoare de mine și sisteme autonome de scanare, vor sosi în zonă în zilele următoare.
Mesajul Washingtonului este clar: Strâmtoarea Ormuz nu va mai rămâne un teritoriu „contestat”, indiferent de riscurile asumate de echipajele de pe distrugătoarele trimise în prima linie.
Comentează