Ajustarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) a fost decisă în urma dialogului cu mediul de afaceri, inclusiv cu reprezentanții constructorilor, a admis Ministerul Finanțelor, într-un răspuns amplu la solicitarea Mediafax privind deciziile luate după discuțiile cu FPSC, informează agenția de presă.
Întâlnirea din din 3 noiembrie
Ministerul Finanțelor a precizat că în cadrul întâlnirii cu reprezentanții Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), din 3 noiembrie, au fost analizate principalele dificultăți cu care se confruntă sectorul construcțiilor, precum și propunerile formulate de mediul de afaceri pentru susținerea activității acestuia.
Cererea de informații fusese trimisă la începutul lunii noiembrie, după întâlnirea anunțată anterior de președintele organizației, Cristian Erbașu, în cadrul seminarului organizat pe 1 noiembrie de FPSC alături de Consiliul Concurenței cu tema „Provocări concurențiale în sectorul construcțiilor”, la care a participat presa economică.
Potrivit președintelui FPSC, Cristian Erbașu, la întâlnirea care urma să aibă loc pe 3 noiembrie, constructorii urmau să insiste asupra modificării legislației impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) și ca facturile restante ale statului la lucrări de construcții să se compenseze cu obligațiile fiscale ale constructorilor, inclusiv facturile restante ale autorităților locale.
În solicitarea trimisă pe 6 noiembrie, reporterul Mediafax cerea detalii privind concluzia discuțiilor avute, luni, 3 noiembrie, cu conducerea Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC), și care este șansa că solicitările lor să se concretizeze, respectiv rediscutarea IMCA și că facturile restante ale statului la lucrări de construcții să se compenseze cu obligațiile fiscale ale constructorilor, inclusiv facturile restante ale autorităților locale.
Răspunsul Ministerului Finanțelor Publice
Răspunsul Ministerului Finanțelor Publice a venit miercuri, 13 ianuarie, după intrarea în vigoare a măsurile fiscale adoptate prin „ordonanța-trenuleț”.
Ministerul Finanțelor explică, în răspunsul transmis, că menține un dialog constant cu reprezentanții patronatelor și ai mediului de afaceri, inclusiv cu cei din sectorul construcțiilor, în vederea identificării celor mai potrivite soluții pentru asigurarea unui cadru fiscal predictibil și a unei funcționări eficiente a economiei.
„În urma analizelor efectuate și a dialogului constant cu mediul de afaceri, a fost decisă ajustarea regimului IMCA, în sensul reducerii cotei de impozitare de la 1% la 0,5% începând cu 1 ianuarie 2026 pentru companiile cu cifra de afaceri peste 50 milioane euro, precum și eliminarea acestui impozit începând cu anul 2027”, au transmis reprezentanții instituției,
„Ministerul Finanțelor recunoaște rolul strategic al sectorului construcțiilor în economia națională, atât prin contribuția sa de aproximativ 7% la PIB, cât și prin importanța în implementarea investițiilor publice — de la infrastructura de transport până la spitale și școli finanțate prin PNRR și programele europene 2021–2027. Consultările cu reprezentanții Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) vor continua, în cadrul procesului de analiză a politicilor fiscale, cu respectarea atribuțiilor instituționale și a cadrului legal în vigoare”, au comunicat oficialii istituției.
În ceea ce privește compensările cerute de patronate, oficialii Ministerului Finanțelor au detaliat care este procedură fiscală în vigoare.
„Cadrul legal actual, în ceea ce privește compensarea de drept în materie fiscală este reglementată la articolul 167 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește condițiile în care operează această compensare. Odată îndeplinite condițiile, compensarea operează în puterea legii, la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile”, arată MFP.
Potrivit oficialilor, compensarea reglementată la art. 167 din Codul de procedură fiscală are drept ipoteză, ca și în dreptul comun, existența a două raporturi juridice obligaționale, în care părțile sunt aceleași, dar aflate, în fiecare dintre cele două raporturi, pe poziții diferite.
Concret, în ceea ce privește raporturile juridice care constituie ipoteza compensării în materie fiscală, sunt:
-pe de o parte, raportul juridic al cărui conținut îl formează obligațiile fiscale ale contribuabilului reprezentând impozite, taxe, contribuții datorate bugetului. În acest raport juridic, statul este creditor, iar contribuabilul este debitor;
-pe de altă parte, raportul juridic al cărui conținut îl formează obligațiile statului reprezentând impozite, taxe plătite în plus și care dau un drept de restituire/rambursare, precum și sumele de plată la buget. În acest raport juridic statul este debitor, iar contribuabilul creditor.
„Principiul de bază al compensării este ca cele două subiecte ale raportului juridic fiscal (statul pe de o parte și contribuabilul pe de altă parte) să fie deopotrivă debitor și creditor una față de cealaltă. A doua condiție care trebuie îndeplinită este ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică”, arată specialiștii MFP.
Prin urmare, precizează oficialii, dacă un debitor datorează ANAF pe de o parte impozite, taxe, contribuții și, pe de altă parte, are de încasat sume plătite în plus ori TVA de rambursat, compensarea se realizează de drept, de către ANAF, până la concurența sumei celei mai mici.
Astfel, în ipoteza în care debitorul datorează ANAF impozite, taxe, contribuții dar are de încasat diverse sume de la alte autorități publice, compensarea fiscală reglementată de Codul de procedură fiscală nu operează întrucât sumele nu sunt administrate de aceeași autoritate publică, spun specialiștii MFP.
„În plus, s-a reglementat la art. 230 alin. (3) din Codul de procedură fiscală un mecanism procedural fiscal care să permită ANAF să nu mai execute bunurile debitorului dacă acesta are de încasat sume certe, lichide și exigibile de la o autoritate publică ci executarea silită să se realizeze prin poprirea respectivelor sume dacă debitorul prezintă ANAF o adeverință eliberată de respectiva autoritate publică prin care sunt certificate sumele pe care le are de primit”, au conchis reprezentanții Ministerului Finanțelor.
Părerea președintelui FPSC Cristian Erbașu
Președintele FPSC Cristian Erbașu apreciază parțial măsurile luate de decidenți în urma discuțiilor cu mediul de afaceri, dar pentru unele aspecte este loc de ameliorare, după cum a declarat în exclusivitate pentru Mediafax.
Reporter: Cum comentați rezultatul negocierilor cu Ministerul Finanțelor, de exemplu în privința ajustării IMCA, așa cum au transmis în răspunsul pentru Mediafax?
Cristian Erbașu: Acolo e bine, și nu numai datorită nouă, toți au încercat, noi am dat această soluție intermediară că oricum e mai bine decât nimic. Dar asta a am făcut-o de mult, am dat această prounere de când era guvernul Ciolacu, a fost insistență și din alte bresle și e bine că au ajuns la a o zonă de echilibru care aceasta poate să rămână stabilă o perioadă.
Reporter: În cazul compensării, cum vi se par deciziile?
Cristian Erbașu: În ceea ce privește compensarea pe datorii, lucrurile sunt destul de discutabile. S-au luat niște măsuri într-adevăr de securizare, de exemplu pe zona de reeșalonare, în sensul că administratorii, acționarii sunt fidejusori, adică răspund și cu proprietățile lor personale, lucru care înainte nu se întâmpla, dar cred că acest lucru e o extremă care îi va dezavantaja exact pe cei corecți. Cei care sunt incorecți vor găsi soluții, prin care administratori fie nu au nimic în proprietate, fie chiar sunt incorecți. Însă cei corecți vor fi reticenți să facă astfel de eșalonări.
Iar compensările pe care le-au menționat cei de la Ministerul Finanțelor sunt destul de greu de făcut, aproape imposibil. Compensările pe care noi le propusesem erau similare cu cele care se făceau, de-a lungul anilor, atunci când se făcea rectificare bugetară. Și, dacă o făceau, o făceau regulat, trimestrial, era un lucru care putea fi în folosul și al companiilor, dar rămânem la părarea că poate fi și în folosul statului.
Aici, teama Ministerului de Finanțe este vizavi de un oarecare abuz pe care îl pot face autoritățile locale, care se vor îndatora excesiv și ulterior compensarea pe care o vor face companiile cu statul – din TVA sau din alte impozite, impozitul pe profit – va afecta bugetul central, iar autoritățile locale vor profita unele mai mult decât altele.
Reporter: Da, este cumva logic, dar dumneavoastră veți continua dialogul ca să schimbați asta?
Cristian Erbașu: Vom continua pentru că trebuie, da. Pe de o parte, vom încerca să-i convingem că această clauză de fidejusor trebuie să aibă niște nuanțe de la companiile care și-au arătat ca buna credință, care au o anumită stabilitate financiară, mai ales cele care au de încasat de stat foarte mult, fie că sunt autorități locale, fie că sunt autorități centrale, aceste companii este clar că și-au demonstrat pe de o parte buna-credință și vor avea aceeași atitudine și în viitor. Adică probabilitatea să riști cu astfel de companii este foarte mică, iar avantajul ca aceste companii să își desfășoare activitatea în bune condiții este reciproc și pentru companii, și pentru stați. Deci în zona aceasta vom insista și vom încerca să ameliorăm un pic clauzele, astfel încât să se facă o diferențiere, pentru că în momentul ăsta s-a intrat dintr-o extremă în cealaltă Adică pe de o parte până acum nu dădea nimeni, nu dădea nimeni nicio garanție pe eșalonarea simplă, acuma s-a mers în extrama cealaltă. Dar eu cred că vor mai analiza și vor veni probabil în dialog cu noi să găsim o soluție, probabil peste câteva luni.
Reporter: Dar despre compensarea creanțelor ce spuneți?
Cristian Erbașu: În ceea ce privește compensarea, acolo într-adevăr trebuie găsit un algoritm prin care într-adevăr să nu fie luați prin surprindere cei din Ministerul de Finanțe vizavi de sumele pe care autoritățile locale le au ca datorie către firmele de construcții. Acolo trebuie într-adevăr găsitt un mecanism astfel încât această reglare și acest risc să fie diminuat. Vom vedea. Dialogul ăl vom continua pentru că, până la urmă, este necesară deblocarea funcționării atât a statului cât și a companiilor, astfel încât banii să circule, nu să rămână blocați.
Sunt momentele în care unii trebuie să plătească celorlalți și se blochează ambele părți. Pe de o parte statul are de primit bani, dar și de dat bani. Ei lucrurile astea trebuiesc soluționate. Poate că o reformă la nivel administrativ va putea să facă mai ușoară această această derulare a compensărilor.
Vom vedea. Ei continuă cu argumentul acesta. Noi dăm ca și contraargument faptul că până la urmă și a autoritățile locale sunt tot ale statului, ele până la urmă au finanțare tot de la bugetul central, chiar dacă acum au și bugete locale mai mari în urma măririi taxelor. Totuși ei pe pentru investiții vor depinde în continuare de alocațiile venite de la sursa centrală, de la bugetul central. Poate se găsește o variantă prin care li se dau anumite bugete, anumite plafoane pentru astfel de compensări în funcție de numărul de investiții care se fac în anumite zone. Vedem.
Comentează