Un nou episod grav ridică semne serioase de întrebare asupra modului în care funcționează actul de justiție în România. Trei indivizi din București, prinși în flagrant în timp ce încercau să fure bani și bunuri din Mănăstirea Pantocrator, din Drăgănești-Vlașca, județul Teleorman, au fost lăsați în libertate, după ce procurorii nu au dispus nicio măsură fermă împotriva lor, deși aceștia ar avea antecedente penale consistente.
Fapta s-a petrecut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie, iar circumstanțele sunt extrem de clare: intrare fără drept într-un lăcaș de cult, tentativă de spargere și fugă de la locul faptei. Cu toate acestea, răspunsul instituțiilor judiciare a fost unul inexplicabil de blând.
Potrivit datelor oficiale comunicate de Poliția județeană Teleorman, în jurul orei 02:30, persoane necunoscute au pătruns fără drept în curtea unui lăcaș de cult din comuna Drăgănești-Vlașca, unde au încercat să sustragă bunuri și bani. Surprinși de reprezentanții mănăstirii, indivizii au fugit cu un autoturism.
Conform informațiilor obținute de STIRIPESURSE.RO, situația a fost mult mai gravă decât rezultă din comunicatul sec al autorităților. Cei trei au fost surprinși chiar de stareț în timp ce încercau să forțeze cu o rangă o ușă a mănăstirii, după ce anterior ar fi încercat să spargă pangarul. Fuga lor nu a durat mult: au fost opriți la scurt timp de un filtru de poliție, în timp ce încercau să părăsească localitatea, într-o mașină cu numere de Franța.
Suspecții, cu vârste cuprinse între 42 și 59 de ani, au fost reținuți inițial pentru 24 de ore.
De aici începe însă partea cea mai greu de înțeles pentru orice om de bună-credință. Deși faptele sunt clare, iar cei trei au caziere încărcate cu infracțiuni grave, procurorii din Teleorman nu au considerat necesar să solicite măsuri preventive consistente. Indivizii, cu ani grei de pușcărie și cu fapte de tâlhărie și în alte țări, au fost lăsați liberi de magistrații teleormăneni.
Mai mult, după expirarea reținerii, procurorii din Teleorman au închis ochii, astfel încât persoanele care au încercat să fure dintr-un lăcaș de cult sunt, în prezent, libere, fără restricții reale, în timp ce ancheta continuă „în vederea lămuririi tuturor împrejurărilor”.
Pentru opinia publică, acest tip de decizie transmite un mesaj periculos: chiar și atunci când ești prins în flagrant, cu probe directe și antecedente penale, poți pleca liniștit acasă, fără consecințe imediate.
Faptul că o mănăstire – un spațiu sacru, protejat prin lege și respectat în mod tradițional de societate – ajunge să fie ținta unor infractori care sunt apoi tratați cu indulgență de sistemul judiciar ridică semne serioase de alarmă.
În mod firesc, o astfel de faptă ar fi trebuit să ducă la măsuri preventive ferme, tocmai pentru a preveni recidiva și pentru a transmite un semnal clar că furtul, sacrilegiul și violența împotriva comunităților religioase nu sunt tolerate.
În schimb, realitatea arată o justiție percepută tot mai des ca strâmbă, incoerentă și ruptă de nevoia reală de protecție a cetățeanului, a comunității și a valorilor fundamentale.
Cazul Mănăstirii Pantocrator nu este doar un incident izolat, ci un simptom al unei probleme mai profunde: lipsa de fermitate în aplicarea legii, relativizarea gravității faptelor și transformarea victimei în simplu „detaliu procedural”.
Când nici măcar o tentativă de jaf într-un lăcaș de cult nu generează reacții ferme din partea procurorilor și instanțelor, societatea este îndreptățită să se întrebe cine mai este, de fapt, protejat de stat și cine rămâne vulnerabil în fața infracționalității.
În lipsa unor decizii clare și responsabile, sentimentul de insecuritate se adâncește, iar încrederea publică în justiție continuă să se erodeze.
La fel de gravă este și tăcerea altor instituții ale statului, care probabil ar fi reacționat în cazul în care un lăcaș al unui alt cult ar fi fost ținta unui astfel de atac.
Comentează