Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a admis luni un recurs în interesul legii (RIL) formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și a stabilit că, atunci când instanța acordă despăgubiri materiale și/sau morale pentru o faptă ilicită, dobânda legală penalizatoare aferentă acestor despăgubiri se calculează începând cu data producerii prejudiciului.
Hotărârea vizează inclusiv situațiile în care fapta ilicită nu este prevăzută ca infracțiune, ÎCCJ precizând că regula se aplică „indiferent dacă este prevăzută sau nu ca infracțiune”, ceea ce înseamnă că soluția are impact larg în litigiile de răspundere civilă delictuală, indiferent de calea procedurală.
Dobânda legală penalizatoare este dobânda datorată pentru neplata la scadență a unei obligații bănești, potrivit art. 1 alin. (3) din OG nr. 13/2011, iar decizia ÎCCJ tranșează momentul de la care se consideră că această „întârziere” începe să producă efecte în materia despăgubirilor pentru fapte ilicite.
DE LA CE DATĂ SE CALCULEAZĂ DOBÂNDA
În practică, instanțele nu adoptau soluții unitare. Unele porneau dobânda de la data cererii, de la constituirea ca parte civilă sau de la momentul hotărârii, altele de la data producerii prejudiciului. RIL-ul are tocmai rolul de a unifica aceste soluții, potrivit rolului constituțional al ÎCCJ, care a ales varianta care leagă dobânda de momentul în care paguba s-a produs.
Înalta Curte a pornit de la regulile din procesul penal privind latura civilă. Acțiunea civilă exercitată în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală, iar „repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile”, conform art. 19 alin. (1) și (5) Cod procedură penală.
În dreptul civil, dreptul la reparație se naște „din ziua cauzării prejudiciului”, potrivit art. 1381 alin. (2) Cod civil, iar la stabilirea despăgubirii se are în vedere, ca regulă, „data producerii prejudiciului”, potrivit art. 1386 alin. (2) Cod civil.
CE SE SCHIMBĂ ÎN DOSARELE CU DESPĂGUBIRI
O piesă importantă din raționamentul legal este regimul „întârzierii de drept”. Codul civil prevede că debitorul este de drept în întârziere atunci când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale, conform art. 1523 alin. (2) lit. e). În acest context, dobânda ca daune moratorii este legată de scadență și de neplata la timp, potrivit art. 1535 alin. (1) Cod civil.
Concret, efectul este că persoanele care obțin despăgubiri pentru accidente, agresiuni, distrugeri sau alte fapte ilicite pot primi, pe lângă suma stabilită ca despăgubire, și dobânda legală penalizatoare calculată din ziua evenimentului prejudiciabil, ceea ce poate majora semnificativ totalul de plată în cauzele care se judecă pe durate mari.
Decizia are relevanță și pentru despăgubirile morale, nu doar pentru cele materiale, deoarece ÎCCJ vorbește expres despre „despăgubiri materiale și/sau morale”, eliminând abordările în care dobânda era amânată pe motiv că dauna morală ar fi „cuantificată” abia la final prin hotărâre.
CÂND DEVINE OBLIGATORIE ȘI CE URMEAZĂ
ÎCCJ subliniază caracterul obligatoriu al dezlegării. Potrivit art. 474 alin. (4) Cod procedură penală, soluția din RIL devine obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, Partea I.
Tot Codul de procedură penală arată că decizia RIL se pronunță numai în interesul legii și nu produce efecte asupra hotărârilor deja examinate ori asupra situației părților din acele procese, iar motivarea și publicarea urmează termene procedurale specifice.
Cu alte cuvinte, regula va ghida practica instanțelor pentru cauzele viitoare (și cele în curs, în măsura aplicării la momentul judecății), din momentul publicării în Monitorul Oficial.
Comentează