Eroziunea rapidă a ţărmurilor arctice ar putea conduce la pierderea a trei metri de coastă pe an în lipsa acţiunilor climatice

Agravarea crizei climatice are un impact din ce în ce mai accelerat asupra coastelor arctice, o suprafaţă din ce în ce mai mare de teren dispărând în mare odată cu dezgheţarea permafrostului, a dezvăluit un nou studiu citat luni de The Independent, notează Agerpres.

Încălzirea solului poate cauza prăbuşiri şi rupturi, ceea ce favorizează accelerarea eroziunii şi pune în pericol populaţiile din regiunile costiere, ducând, de asemenea, la emisia de gaze cu efect de seră stocate anterior în pământ. Aceste gaze contribuie la rândul lor la criza climatică.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Hamburg au utilizat o nouă combinaţie de modele computaţionale pentru a obţine informaţii asupra amplorii şi vitezei acestor schimbări care, potrivit lor, lipseau până acum, în special cu privire la prezicerea modului în care urmează să fie afectate coastele arctice în următoarele decenii.

Este pentru prima dată când întreaga suprafaţă a coastelor arctice a fost analizată pentru evaluarea riscurilor viitoare de eroziune.

Potrivit cercetătorilor, cu excepţia cazului în care emisiile vor fi drastic reduse, până la sfârşitul secolului anumite zone din Arctica ar putea asista la o rată de eroziune cel puţin dublă, pierzând până la trei metri de coastă pe an.

"Am realizat o serie de scenarii, în funcţie de cantitatea de gaze cu efect de seră emisă de umanitate în următorii ani", a explicat autorul principal al studiului, David Nielsen, de la Universitatea din Hamburg.

Conform studiului, "cu fiecare grad în plus se pierde din ce în ce mai multă masă de teren", iar "rata anuală de eroziune este în creştere - în metri, dar şi în milioane de tone de carbon eliberate" în atmosferă.

Echipa de cercetare a declarat că acest studiu oferă informaţii importante pentru protecţia zonelor costiere şi pentru planificarea politică şi socială din regiunile afectate.

Între timp, estimările viitoarelor rate de eroziune oferă o "bază indispensabilă" pentru cercetarea interacţiunilor dintre dezgheţarea permafrostului şi eliberarea de carbon în Arctica, au precizat oamenii de ştiinţă.

"Descoperirile noastre arată, de asemenea, că o trecere către un nivel mai mare de sustenabilitate şi emisii de gaze cu efect de seră semnificativ mai mici ar putea încetini această accelerare în a doua jumătate a secolului", a declarat Nielsen. "Totuşi, nu va fi posibilă stoparea în totalitate a pierderii masei de teren", a adăugat el.

Echipa care a efectuat studiul a inclus cercetători de la Universitatea din Hamburg, precum şi oameni de ştiinţă de la Institutul Max Planck pentru Meteorologie, Institutul Alfred Wegener, Centrul Helmholtz pentru Cercetări Polare şi Marine şi de la Serviciul German de Meteorologie.

Grupul de cercetători a calculat pentru prima dată viitoarele rate de eroziune în diferite scenarii de emisii pentru întreaga regiune arctică. Cercetătorii au declarat că aceasta reprezintă "o realizare importantă", deoarece eroziunea costieră variază foarte mult de la o regiune la alta.

"În Arctica, eroziunea este întotdeauna o combinaţie de factori termici şi mecanici", a explicat Nielsen. Calculele efectuate asociază modelele existente cu date observaţionale, simulări ale valurilor şi analize ale climei. "În funcţie de locaţia şi forma coastei respective, ne aşteptăm să vedem înălţimi diferite ale valurilor", a precizat el.