Eroarea lui Liviu Dragnea

Parcursul lui Dragnea in 2016 a fost - in comparatie cu orice alt lider pesedist in an electoral - unul remarcabil: actualul lider PSD a gresit mai putin decat Ponta, Geoana sau Nastase. E drept ca il ajuta si personalitatea - mai degraba vicleana si echilibrata decat pregnanta. Si drept e ca il ajuta si presa - mai inclinata ca niciodata spre stanga.

Totusi, traseul atent al PSD din 2016 a fost spulberat practic de eroarea inexplicabila pe care Liviu Dragnea a comis-o in momentul in care avea in mana o chinta roiala. Tot spectacolul pe care il vor pune in scena, de acum inainte, Dragnea, Tariceanu si servantii lor in comunicare nu valoreaza nici cat o ceapa degerata: adevarul e ca liderul PSD a facut o boacana de zile mari si va trebui sa joace exact asa cum ii dicteaza Iohannis.

Faptul ca Dragnea nu s-a sfatuit cu nimeni inainte de a propune ca premier al Romaniei sotia unui refugiat sirian assadist de data foarte recenta, ca a vorbit "doar el cu el" pe subiect reprezinta o sfidare fara sens a procedurilor uzuale intr-o democratie matura. Un prim-ministru nu e subiectul melancoliilor singuratice. Si nu e nici surpriza de Mos Craciun. Un prim-ministru reprezinta un decision maker previzibil si transparent.

Prin optiunea bizara de a nominaliza un premier cu legaturi de familie complicate si neclare, Dragnea a pus comunitatea de informatii din Romania intr-o pozitie foarte incomoda si sub o presiune inutila. Si asta pentru ca verdictul oferit de serviciile de inteligenta in situatii de gen e unul de tip probabilist, deductiv si preventiv. Nu e ca si cum sotul doamnei Sevil Shhaideh sau fratii acestuia ar avea o legitimatie de persoana periculoasa pentru interesele Romaniei sau ale NATO. Nu e ca si cum ei apar intr-o baza de date la rubrica "implicatii in cazul numirii cumnatei in fruntea Guvernului Romaniei". Nu: in situatii de gen nu exista o formula matematica standard care sa decida daca Sevil Shhaideh poate primi acces in CSAT - ci se lucreaza pe baza unor probabilitati de risc greu de cuantificat, cu date neclare si confuze, care sunt puse cap la cap pe baza unui principiu banal al oricarui serviciu de informatii: nu-ti asuma niciun risc. Atunci cand situatia e ambigua si exista o sansa din o suta sa apara un pericol, orice structura specializata in securitate va spune NU - pentru ca asa e prudent si asa scrie in orice manual de specialitate.