Memoria episcopului ortodox Roman Ciorogariu (1863-1936) a fost cinstită miercuri, în Biserica cu Lună din Oradea, de un grup de circa 60 de membri ai unor asociaţii culturale, marcând împlinirea a 90 de ani de la trecerea la cele veşnice a acestui.
Potrivit preşedintelui Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor "Regina Maria", filiala Bihor, colonelul în rezervă Dan Poinar, evenimentul organizat de filiala Bihor a Asociaţiei "Vatra Românească" în celebra biserică în care acesta este înmormântat, a cuprins o slujbă de pomenire oficiată de preotul Dr. Ioan Demian Codorean şi o prelegere referitoare la viaţa, activitatea pastorală, didactică şi politică a lui Roman Ciorogariu, susţinută de prof. dr. Elisaveta Roşu.
"Episcopul Roman Ciorogariu a fost un înalt prelat al Bisericii ortodoxe, născut în Pecica, judeţul Arad, cu tatăl provenind dintr-o familie de moţi din satul Ociu. A avut două idealuri mari în viaţă: credinţa ortodoxă şi bunăstarea neamului românesc. El a pledat pentru acestea în toată activitatea sa, chiar şi atunci când nu i-a fost deloc uşor, mai ales după 1907, cu legile lui Apony, la care s-a opus vehement; a refuzat, de asemenea, la intrarea României în Primul Război Mondial să semneze acele acte de fidelitate care se solicitau românilor care ocupau funcţii, spunând că jertfa ostaşilor români pe câmpurile de luptă din nordul Italiei, în armata habsburgică, dovedesc loialitatea românilor faţă de acea coroană", a declarat, pentru AGERPRES, Dan Poinar.
Roman Ciorogariu a militat pentru a face ca şcolile confesionale de pe lângă bisericile româneşti să fie o îndatorire atât a dascălilor cât şi a preoţilor, şi mai ales a comunităţilor, care trebuiau să le susţină, deoarece învăţământul de stat era numai în limba maghiară.
Unul dintre rolurile principale le-a avut în perioada premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, făcând parte din delegaţia Bihorului care s-a deplasat la Alba Iulia. A ales să se întoarcă în mijlocul turmei sale, aşa cum a spus, iar în 20 aprilie 1919, în Sfânta Zi de Paşti, când a ieşit din biserică, a avut bucuria să audă că generalul eliberator Traian Moşoiu şi alţi militari sunt în Primăria municipiului.
"S-a dus la dânşii şi a rostit cuvintele acelea magistrale, afirmând: 'În sfârşit a venit ziua învierii şi pentru românii din aceste locuri!'. Un rol important l-a avut şi după aceea, implicându-se în activitatea politică, dar susţinând la Partidul Naţional Român că el face politica neamului românesc, şi nu politică de partid, fiind membru în Senatul României şi căzând victimă atentatului din 8 mai 1920, când stând alături de episcopul Demetriu Radu, greco-catolic de Oradea, din păcate, episcopul Demetriu Radu este omorât, iar Roman Ciorogariu rămâne cu o infirmitate pe viaţă, la mâna dreaptă, fiind grav rănit. Şi-a continuat activitatea susţinând reînfiinţarea la Oradea a unei episcopii ortodoxe, aşa cum a fost şi până la 1695", a mai precizat, pentru AGERPRES, colonelul în rezervă Dan Poinar.
La comemorare au participat reprezentanţi ai filialelor bihorene din: Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, Asociaţia cultural-patriotică "Avram Iancu", Asociaţia Naţională a Cavalerilor de Clio, Asociaţia Femeilor Ortodoxe din Bihor, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor "Regina Maria", Fundaţia Culturală "Cetate Durgheu" şi ai Muzeului Ţării Crişurilor.
La cripta unde îşi doarme somnul de veci episcopul Roman Ciorogariu a fost depus un buchet de flori albe cuprinse în panglică tricoloră.
În faţa Bisericii cu Lună a fost amplasată, în 2019, o statuie a episcopului ortodox Roman Ciorogaiu, realizată de primăria orădeană în acelaşi proiect cu statuia episcopului greco-catolic Radu Demetriu, care a fost postată vis-a-vis, în faţa Catedralei greco-catolice.
Cele două statui dedicate personalităţilor importante pentru istoria oraşului au fost realizate în contextul Centenarului Marii Uniri, fiind dezvelite în cadrul manifestărilor dedicate aniversării a 100 de ani de administraţie românească în Oradea, pe 20 aprilie 2019.
Roman Ciorogariu (1863-1936) a fost primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea după reînfiinţarea ei în 1920 şi o personalitate marcantă a vieţii bisericeşti, culturale şi naţionale din Crişana. A fost activ în mişcarea naţională românească din Austro-Ungaria, a sprijinit presa românească şi cultura, iar după Marea Unire a participat la viaţa politică şi ecleziastică a României Mari.
Comentează