Şocul energetic provocat de războiul din Iran îi face pe decidenţii din întreaga lume să regândească modalităţile de reducere a dependenţei de importurile de petrol şi gaze, cu propuneri de extindere a energiei nucleare şi a surselor regenerabile, de creştere a stocurilor strategice şi a producţiei interne, precum şi de diversificare a surselor de aprovizionare externe, arată o analiză Reuters.
Strâmtoarea Ormuz, punct critic al crizei
Închiderea de către Iran a Strâmtorii Ormuz, după atacul declanşat de SUA şi Israel pe 28 februarie, reprezintă cea de a treia oară în acest deceniu când un şoc energetic internaţional a obligat guvernele să ia în considerare riscurile unei lumi dependente de fluxul liber de cantităţi uriaşe de petrol pentru a-şi alimenta motorul economic. De asemenea, a alimentat punctul de vedere că era combustibililor fosili trebuie să se încheie, scrie Agerpres.
"Subiectul securităţii energetice nu a fost niciodată atât de acut ca acum. Până acum câteva săptămâni, pieţele considerau resursele din Golf ca fiind de la sine înţelese. Acest lucru nu va fi valabil şi în viitor", a declarat Geoffrey Pyatt, director general la firma de consultanţă americană McLarty Associates.
Cei mai mari consumatori de energie din lume au reluat procesul de analiză. Săptămâna trecută, Europa a dezvăluit noi garanţii financiare pentru energia atomică, după decenii de închidere a centralelor nucleare. Alţi importatori majori intenţionează să se aprovizioneze cu combustibil de la o gamă mai largă de furnizori pentru a-şi acoperi riscurile.
Într-un articol cu privire la o posibilă blocare a Strâmtorii Ormuz, un departament din cadrul principalului organism de planificare din China, care modelează strategia economică a ţării, a apreciat că China ar trebui să accelereze tranziţia către energia regenerabilă, precum şi să-şi extindă rezervele de urgenţă şi să se aprovizioneze cu mai multă energie de la furnizori alternativi.
"Nu numai China, ci în întreaga lume, guvernele îşi vor reconsidera liniile de aprovizionare cu energie şi sistemele de producţie şi poate vor acorda mai multă atenţie energiei nucleare şi curate", a declarat pentru Reuters Wang Jin, membru al Beijing Club for International Dialogue, un centru de reflexie sub egida Ministerului chinez al Afacerilor Externe.
A treia mare criză energetică a deceniului
Criza actuală vine după două perturbări energetice majore: invazia Rusiei în Ucraina din 2022, care a determinat Europa să-şi reducă dependenţa de importurile ruseşti; şi pandemia de COVID19 din 2020, care a declanşat o scădere bruscă şi masivă a cererii mondiale de combustibili fosili, urmată de o revenire pe care principalii producători mondiali nu erau pregătiţi să o facă faţă.
Asia, cea mai expusă la șocul energetic
Asia îşi asigură marea majoritate a importurilor de petrol şi gaze lichefiate din Orientul Mijlociu, fiind regiunea cea mai afectată atât de preţurile mai mari, cât şi de întreruperea fizică a aprovizionării cauzate de conflictul din Iran. Reducerea livrărilor de petrol şi gaze a determinat rafinăriile din Singapore şi Malaezia să reducă producţia, iar companiile de petrochimie din Japonia şi Taiwan să reducă aprovizionarea clienţilor.
Energia nucleară revine în prim-plan
Războiul din Iran a relansat sprijinul pentru energia nucleară, ca modalitate de a reduce dependenţa regională de energia alimentată cu gaze naturale şi alţi combustibili fosili.
În Taiwan, ministrul economiei, Kung Ming-hsin, a declarat pe 11 martie că insula are în vedere repornirea ultimei sale centrale nucleare, care a fost închisă în luna mai 2025, după ce principalul partid de opoziţie a criticat guvernul după începerea conflictului din Iran pentru eliminarea treptată a energiei nucleare. Aproximativ o treime din aprovizionarea cu gaze lichefiate a Taiwanului provine din Qatar, a cărui producţie a fost redusă de războiul din Iran.
Autorităţile de la Tokyo discutaseră deja despre repornirea reactoarelor care nu mai funcţionează încă de la dezastrul de la Fukushima din 2011, în contextul în care Japonia încearcă să reducă dependenţa mare a ţării de importurile de energie. Însă politicienii i-au cerut prim-ministrului Sanae Takaichi să facă mai mult pentru a stimula industria după ce a început războiului din Iran.
În China, principalul cumpărător mondial de petrol iranian, compania de rafinare Sinopec a redus cu 10% volumul de procesare la rafinăriile sale din ţară. Beijingul a interzis, de asemenea, exporturile de combustibil pentru a evita penuria la nivel intern. Cu toate acestea, China este relativ izolată graţie rezervelor sale ample de petrol pentru situaţii de urgenţă şi a ratei ridicate de electrificare, vehiculele electrice reprezentând mai mult de jumătate din vânzările interne de maşini noi, iar reţeaua sa electrică fiind alimentată în proporţie de peste 50% din surse regenerabile de energie.
Oficialii guvernamentali şi directorii de companii din Japonia, Taiwan, Bangladesh şi Pakistan au declarat pentru Reuters că intenţionează, de asemenea, să îşi diversifice sursele de import şi să cumpere gaze lichefiate pe piaţa spot, în loc să se bazeze pe contracte pe termen lung din Orientul Mijlociu.
Europa plătește nota de plată
În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, costul importurilor de combustibili fosili a crescut cu 6 miliarde de euro de la începutul războiului, punând o presiune ascendentă asupra preţurilor energiei electrice de pe continent.
"Dependenţa completă de importurile scumpe şi volatile" de combustibili fosili pune Europa într-un dezavantaj structural faţă de alte regiuni, a declarat preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-un discurs din 10 martie, în timp ce a prezentat un nou program care oferă 200 de milioane de euro sub formă de garanţii pentru investiţii private în tehnologii nucleare inovatoare.
Reducerea ponderii energiei nucleare în mixul energetic al Europei în ultimii 25 de ani "a fost o greşeală strategică", a spus von der Leyen. Statele membre ale UE, conduse de Germania, au închis centrale nucleare în ultimele decenii, pe fondul îngrijorărilor legate de accidente şi deşeuri radioactive, reducând ponderea energiei atomice la 15% din producţia totală de energie a blocului comunitar, de la aproximativ o treime în 1990.
SUA urmăresc stabilitatea prețurilor globale, nu deficitul intern
Statele Unite sunt mai puţin preocupate de deficitul de aprovizionare internă, având în vedere că este cel mai mare producător de petrol şi gaze din lume şi îşi asigură doar o cantitate mică din importuri din Orientul Mijlociu. Dar guvernul de la Washington se concentrează puternic pe modalităţi de a controla preţurile globale la energie, în timp ce duce războiul.
Ca parte a eforturilor sale, administraţia Trump a relaxat sancţiunile împotriva Rusiei pentru a permite altor ţări să cumpere mai mult petrol rusesc, marcând o inversare parţială a eforturilor anterioare ale Washingtonului de a reduce veniturile din petrol ale Moscovei pentru a finanţa războiul din Ucraina.
Criza din Iran ar putea determina, de asemenea, o reevaluare a sancţiunilor occidentale asupra gazelor lichefiate ruseşti, susţin analiştii.
Riscul unor noi dependențe energetice
Planurile ambiţioase ale UE pentru energia verde ar putea limita în cele din urmă expunerea sa la perturbări precum cea declanşată de războiul din Iran. "Dar riscă şi să construiască o nouă dependenţă de China", a declarat Bart Groothuis, membru al Parlamentului European şi vicepreşedinte al delegaţiei pentru relaţiile cu Iranul. "Construim noi dependenţe şi noi probleme în cadrul infrastructurii noastre energetice prin construirea de dependenţe, dependenţe totale, de hardware şi software chinezesc", a adăugat Groothuis.
Comentează