Deputaţii libanezi au eşuat pentru a patra oară să aleagă un preşedinte al ţării

Deputaţii libanezi au eşuat pentru a patra oară, luni, să aleagă un succesor pentru preşedintele Michel Aoun, al cărui mandat expiră într-o săptămână, parlamentul fiind în mod clar divizat în două tabere, cea a Hezbollah-ului pro-iranian şi cea a opozanţilor acesteia, informează AFP.

Libanul se îndreaptă spre un vid politic, în lipsa unui candidat care să obţină majoritatea voturilor în parlament, unde nicio tabără nu dispune de o majoritate clară.

Deputatul Michel Moawad, care încearcă să reunească vocile taberei ce se opune Hezbollah, a obţinut luni 39 de voturi, departe de cele 86 necesare pentru a fi ales din primul tur.

Michel Moawad, fiul fostului preşedinte Rene Moawad asasinat în 1989, a obţinut cu trei voturi mai puţine decât în timpul şedinţei parlamentare de joia trecută.

Cincizeci de deputaţi au votat în alb, printre care parlamentarii din tabăra pro-Hezbollah.

Issam Khalife, un militant şi un profesor universitar respectat, a obţinut zece voturi, în special din partea deputaţilor proveniţi din mişcarea de contestare declanşată în octombrie 2019 pentru a cere înlăturarea unei clase politice la putere de decenii, acuzată de corupţie şi incompetenţă.

Cum s-a întâmplat de mai multe ori în trecut în Liban, procesul pentru alegerea unui nou preşedinte ar putea dura luni de zile, în această ţară minată de divergenţe politice care împiedică de asemenea formarea unui guvern.

Alegerea lui Michel Aoun a avut loc în 2016, după un vid de 29 de luni la conducerea statului, şi a fost nevoie de zeci de şedinţe de vot în parlament pentru a se ajunge la un consens asupra unui candidat.

În conformitate cu sistemul confesional de împărţire a puterii în vigoare în Liban, preşedinţia republicii este rezervată unui creştin maronit, însă prerogativele şefului statului sunt mult reduse după războiul civil (1975-1990).

Libanul se confruntă din 2019 cu una dintre cele mai grave crize economice din lume din 1850 încoace, potrivit Băncii Mondiale, marcată de o creştere vertiginoasă a preţurilor, o degringoladă istorică a monedei naţionale, o sărăcire nemaivăzută a populaţiei şi grave penurii.