Ai scris un mesaj, dar înainte să-l trimiți îl mai citești? O dată. De două ori. Poate de zece ori. Fiecare cuvânt, fiecare virgulă, fiecare emoticon. Pare o exagerare, dar, în realitate, aproape toți trecem prin asta.
În spatele acestui gest mărunt se află un amestec interesant de psihologie socială, perfecționism și mecanisme ale creierului. A reciti compulsiv nu e doar un tic. E un mod prin care creierul încearcă să reducă riscul social.
Suntem antrenați să evităm pașii greșiți în interacțiuni, fie ele față în față sau pe ecran. Teama de a părea stângaci, nepoliticoși sau nepregătiți activează vigilența cognitivă. Perfecționismul social înseamnă dorința de a livra mereu cea mai bună versiune a propriei persoane.
E clar? E potrivit? Va fi înțeles așa cum intenționez?
Într-un mesaj sau într-un e-mail, asta se traduce prin disecarea fiecărui detaliu: e clar? E potrivit? Va fi înțeles așa cum intenționez? Întrebările acestea pun la lucru zone implicate în anticiparea socială și reglarea emoțiilor, în special cortexul prefrontal și amigdala.
Ele evaluează riscurile, generează un stres ușor și ne împing să verificăm încă o dată.
Cercetări precum studiul realizat de Stoeber și colaboratorii (2009) arată că persoanele cu un nivel ridicat de perfecționism petrec semnificativ mai mult timp recitind și ajustând comunicările scrise, pentru a minimiza posibilitatea unei erori percepute. Nu e doar îngrijorare socială.
E și felul în care funcționează mintea. Memoria nu reține tot, ci se agață de ce ar putea să meargă prost. La fiecare recitire apar „erori” noi, imaginare. Anticipând consecințe negative, creierul amplifică detaliile minuscule și te face să te îndoiești de propriul text.
Intervine și binecunoscutul bias al negativității: observăm mai ușor problemele decât ceea ce e în regulă. Repetiția alimentează această vigilență. Paradoxal, cu cât recitești mai mult, cu atât îți scade capacitatea de a evalua obiectiv mesajul.
Un cerc vicios frecvent la persoanele anxioase sau perfecționiste, care, temându-se de cel mai mic pas greșit, lungesc la nesfârșit procesul de scriere. De fiecare dată când recitești, creierul încearcă să-ți regleze emoțiile.
Comportamentul se intensifică în cazul mesajelor considerate importante
Amigdala, centrul fricii și al alertei, se activează imediat ce îți imaginezi o consecință socială neplăcută: o neînțelegere, o judecată dură, o reacție nefavorabilă. Recitirea devine un mecanism de control, o frână pusă anxietății înainte de apăsarea butonului Trimite.
Cortexul prefrontal planifică și evaluează conținutul, într-un echilibru fin între claritate, politețe și eficiență. Când textul pare în sfârșit „perfect”, apare un mic val de ușurare. Dar anticiparea altor posibile greșeli reaprinde vigilența, iar ciclul o ia de la capăt, scrie curiozitate.ro.
Comportamentul se intensifică în cazul mesajelor considerate importante, sensibile sau cu potențial de conflict. A reciti de zece ori nu e un moft. Este o strategie adaptativă care, oricât ar părea de exagerată, îți protejează interacțiunile și imaginea percepută.
A reciti un mesaj de mai multe ori e, de fapt, rezultatul întâlnirii dintre perfecționismul social, erorile noastre de gândire și mecanismele de reglare emoțională. Acest obicei arată cât de atent e creierul la judecata celorlalți și cât de serios tratează stresul social, chiar și în mediul digital.
Data viitoare când te surprinzi recitind același text pentru a zecea oară, amintește-ți că nu e paranoia. E creierul tău la lucru, încercând să te protejeze și să asigure o comunicare cât mai armonioasă.
Înțelegerea acestui mecanism poate reduce vinovăția și, poate, te va ajuta să trimiți mesajele cu mai multă liniște.
Comentează