Eforturile de a-i convinge pe navetişti să renunţe la maşină în favoarea unor moduri de transport durabile sunt adesea insuficiente, mai ales la nivel local, adică acolo unde mobilitatea urbană este gestionată în principal, este concluzia unui nou raport publicat miercuri de Curtea de Conturi Europeană.
Cea mai mare parte a populaţiei UE trăieşte în zone urbane, care atrag locuri de muncă şi activitate economică. Reversul medaliei: un trafic intens de navetă şi poluare. UE promovează mobilitatea urbană durabilă prin legislaţie, ghiduri şi finanţare. Trebuie să se facă însă mai mult pentru a răspunde nevoilor navetiştilor şi pentru a atinge obiectivele de mediu, atrag atenţia auditorii, scrie Agerpres.
Responsabilitatea pentru politica în domeniul transporturilor revine în primul rând statelor membre. UE a pus la bătaie aproximativ 60 de miliarde de euro în perioada 2014-2027 şi a depus eforturi susţinute pentru încuraja mobilitatea durabilă în rândul navetiştilor, ca o alternativă viabilă la maşinile personale. Mai precis, UE a susţinut investiţii în trenuri regionale mai bune, în extinderea reţelelor de tramvai şi a pistelor între suburbii şi centrele metropolitane, precum şi investiţii în centre multimodale care să asigure conexiuni fluide între diferitele moduri de transport. Vârful de lance al strategiei UE sunt planurile de mobilitate urbană durabilă (PMUD), obligatorii din 2024 în 431 de oraşe europene. Auditorii au scos la iveală diverse lacune în PMUD-urile evaluate, care le reduc eficacitatea faţă de potenţialul lor real.
"Mulţi cetăţeni ai UE utilizează autoturisme în zonele urbane în fiecare zi, adesea pentru că nu există alternative atractive de mobilitate. Deşi UE şi-a consolidat politica de mobilitate durabilă, eforturile la nivel local sunt esenţiale pentru ca situaţia să se îmbunătăţească. Numai atunci putem spera la mai puţine ambuteiaje, la un aer mai curat şi la o calitate a vieţii mai bună", a declarat Carlo Alberto Manfredi Selvaggi, membru al Curţii responsabil de acest audit.
Auditorii au subliniat că, deşi legislaţia a fost întărită, aceasta nu obligă statele membre să se asigure că planurile de mobilitate urbană durabilă respectă orientările relevante ale UE. De exemplu, UE recomandă ca planificarea mobilităţii urbane să fie corelată cu amenajarea teritoriului - adică cu modul în care este organizat spaţiul din jurul nostru, de la locuinţe şi locuri de muncă la drumuri, parcări şi zone verzi - astfel încât dezvoltarea urbană şi mobilitatea să meargă mână în mână şi să influenţeze felul în care oamenii se deplasează între suburbii şi oraşe. Pe deasupra, niciun succes nu e posibil fără finanţare adecvată. Ori, majoritatea planurilor nu arătau negru pe alb dacă există bani pentru investiţiile planificate. Analiza planurilor de mobilitate din şase zone urbane (Budapesta, Katowice, Lisabona, Praga, Sevilla şi Lille) a revelat că acestea se opresc, de regulă, la limitele administrative ale oraşelor, în loc să reflecte fluxurile de navetişti, lăsând astfel neacoperită o parte uneori substanţială a acestor fluxuri.
Un audit din 2020 privind mobilitatea urbană durabilă a constatat că numai destinaţiile din zonele centrale mici puteau fi atinse mai rapid cu transportul public decât cu autoturismul. De această dată, auditorii au verificat unde se putea ajunge în 45 de minute plecând din anumite zone suburbane de navetă. Concluzia lor? Maşinile puteau acoperi, în general, mult mai multe zone, chiar şi la orele de vârf. Auditorii observă, de asemenea, că autorităţile locale s-au axat pe măsuri de promovare a unui transport public mai accesibil şi mai durabil, în timp ce iniţiativele de descurajare a utilizării autoturismelor - cum ar fi restricţionarea accesului lor în anumite zone sau oferirea de stimulente financiare pentru reducerea deplasărilor cu autoturismul - sunt mai puţin frecvente.
Majoritatea proiectelor auditate - de la linii de metrou şi de tramvai până la centre multimodale - au produs rezultatele scontate. Înseamnă acest lucru că toate proiectele au făcut mai uşoară viaţa navetiştilor? Răspunsul este clar nu. În unele cazuri, nevoile reale nu au fost suficient analizate, iar în altele, coordonarea dintre autorităţile învecinate a fost deficitară. Auditorii au identificat mai multe exemple de astfel de deficienţe care împiedică buna utilizare a banilor de la UE, cum ar fi o parcare de tip "park-and-ride" insuficient utilizată şi o pistă pentru biciclete care se oprea brusc la limitele oraşului.
Comentează