Amânarea pronunțării Curții Constituționale din 28 decembrie, explicată oficial prin „lipsa cvorumului”, ascunde un conflict procedural mult mai grav, cu implicații directe asupra respectării legii de organizare și funcționare a CCR. Din informațiile convergente, nu absența judecătorilor a fost cauza reală a blocajului, ci refuzul conducerii Curții de a aplica o dispoziție legală imperativă.
În timpul deliberărilor asupra legii privind pensiile de serviciu ale magistraților, judecătorul Cristian Deliorga a solicitat întreruperea deliberării și stabilirea unui nou termen de pronunțare după 15 ianuarie 2026, în linie cu practica aplicată tuturor celorlalte cauze amânate pentru anul viitor. Motivația a fost una strict juridică, izvorâtă din lipsa de claritate a normelor tranzitorii și riscul existenței unei nereguli grave în aplicarea acestora.
Deliorga a cerut explicit formularea unei adrese către Ministerul Justiției, pentru a lămuri modul concret în care normele tranzitorii urmează să fie aplicate. Cererea sa a fost considerată justificată de alți doi judecători ai Curții, Gheorghe Stan și Bogdan Licu, atingând astfel pragul legal de o treime din numărul judecătorilor plenului.
O normă clară, ignorată de conducerea Curții
Articolul 58 alineatul (3) din Legea nr. 47/1992 este lipsit de orice ambiguitate când spune că dacă un judecător cere întreruperea deliberării, iar președintele Curții sau cel puțin o treime dintre judecători consideră cererea justificată, pronunțarea se amână obligatoriu pentru o altă dată. Textul nu lasă loc de apreciere discreționară și nu oferă președintelui Curții posibilitatea de a refuza.
Cu toate acestea, președinta CCR a refuzat să stabilească un nou termen, deși condițiile legale erau îndeplinite. După o pauză de ședință, cei trei judecători au reiterat cererea de amânare, iar refuzul a fost menținut, în pofida caracterului imperativ al normei legale.
În acest context, cei trei judecători, alături de Mihai Busuioc, au părăsit sala de ședință. Consecința a fost una pur tehnică, dar previzibilă. Plenul nu mai putea funcționa legal, întrucât în sală rămăseseră doar cinci judecători, sub pragul de două treimi necesar pentru cvorum.
Un termen „forțat” și suspiciuni serioase asupra procedurii
Suspendarea ședinței și fixarea unui nou termen pentru luni, 29 decembrie, ora 10.00, au fost prezentate public drept efect al lipsei de cvorum. În realitate, această lipsă de cvorum a fost rezultatul direct al refuzului conducerii CCR de a respecta o obligație legală clară. Cei patru judecători au formulat ulterior, în scris, o solicitare de stabilire a unui termen după 15 ianuarie, iar potrivit unor surse, aceștia vor refuza să participe la ședința programată pe 29 decembrie.
Termenul inițial de judecată, stabilit la începutul lunii decembrie, a fost fixat la doar câteva zile după adoptarea legii, o situație fără precedent în practica CCR. În mod obișnuit, judecătorii constituționali beneficiază de un interval rezonabil pentru studierea dosarelor complexe, cu atât mai mult într-o materie sensibilă precum pensiile de serviciu ale magistraților.
Mai mult, raportul întocmit asupra legii de către președinta CCR este criticat pentru faptul că nu analizează toate obiecțiile formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție și că ignoră jurisprudența constantă și consolidată a Curții Constituționale în acest domeniu. Legea supusă controlului este acuzată că ar desființa de facto pensiile de serviciu, contrar principiilor europene care consacră această categorie de pensii ca element esențial al independenței magistratului.
De la „lipsă de cvorum” la criză de legalitate
Privită în ansamblu, situația din 28 decembrie nu este o simplă amânare procedurală, ci un conflict deschis între judecători care au invocat respectarea strictă a legii și o conducere a Curții care a refuzat aplicarea unei norme imperative. Prezentarea publică a incidentului drept o problemă de cvorum riscă să deturneze atenția de la miza reală, care constă în respectarea regulilor fundamentale de funcționare a Curții Constituționale.
Comentează