Am amanat voit textul despre imensul Mircea Lucescu pentru a nu ma alatura unui cor de aplaudaci de ocazie, incapabili sa realizeze cu adevarat maretia acestei personalitati. Mircea Lucescu a fost un domn cu adevarat, un personaj de o finete intelectuala desavarsita mult prea rar existenta pe aceste meleaguri. Este suficient sa urmaresti un interviu mai detaliat al lui pentru a constientiza ca in fata microfonului era un om care respira fotbal, o personalitate care aprecia fiecare clipa a vietii, fie ea caracterizata de succes sau de esec.
A fost pregatit pe deplin pentru toate tertipurile pe care le implica aceasta meserie, sa castigi intr-un sport dominat de jocuri de culise nu poate fi deloc simplu. Exista multa momente in care trebuie sa intri in mocirla cu un costum impecabil pentru a te duela cu adversarii tai pe toate planurile, constient fiind ca la fluierul de final va fi doar un castigator si o lunga lista de invinsi. A fost cel mai mare critic al sau fiind un exemplu elocvent intr-un grup extrem de rastrans de indivizi care aleg sa nu fie ca ceilalti. Vedeti dumneavoastra, majoritatea oamenilor au impresia ca ar putea face mult mai bine tot ceea ce fac ceilalti, din pacata insa foarte putini dintre ei au aceeasi convingere fata de ceea ce fac ei insisi. Lucescu a intrat in a doua categorie croindu-si departe de aceasta tara un nume care sa dainuie in istoria fotbalului.
Se spune ca oamenii care ne parasesc in preajma sarbatorilor crestine sau in zilele insemnate din calendarul ortodox au fost cu adevarat speciali. Nu vom putea testa cu precizie niciodata acest adevar, dar imi doresc din toata inima sa fie asa pentru sufletul omului Mircea Lucescu. Totul este efemer, si cel care isi aminteste si cel care este amintit. Nu este nicio nenorocire, ci dimpotriva o fericire sa suporti cu noblete aceasta situatie. O noblete de care a dat dovada cu desavarsire Razvan Lucescu demonstrand tuturor ce inseamna demnitatea in fata unei suferinte grele atunci cand steaua ta, ca fiu, pleaca din aceasta lume.
Vedeti voi, dragii mei, exista doua tipuri de oameni in viata, oameni care “au trait” si oameni care “au durat”. Mircea Lucescu va fi cap de lista in galeria fotbalului romanesc fiind printre cei vesnic intipariti in gravura centrala a acestei insiruiri invizibile din mintea noastra. A avut onoarea sa moara in iarba acolo unde si-a scris in fiecare zi propriul edificiu pentru eternitate. Ma incearca un sentiment de mandrie vazand cum Europa a onorat trecerea in nefiinta a acestei personalitati uriase. Trista nu sunt, pentru ca lumea noua in care respiram zilnic, noi cei marunti, nu mai era pentru el.
Text semnat de Dana Budeanu
Comentează