Întrebarea dacă Lindsey Vonn ar fi trebuit să ia startul în proba olimpică de schi alpin de duminică a depăşit cadrul unui singur sportiv sau al unei singure competiţii, punând în evidenţă o tensiune mai profundă la baza sportului de elită: cine decide când un concurent accidentat este apt să concureze şi ce mesaj transmite această decizie, se arată într-un material al agenţiei Reuters, citat de news.ro.
Sportiva americană în vârstă de 41 de ani a luat startul în cursa de la Jocurile Olimpice de la Milano Cortina, în ciuda faptului că şi-a rupt ligamentul încrucişat anterior (ACL) al genunchiului stâng într-o competiţie din Cupa Mondială, desfăşurată în staţiunea elveţiană Crans-Montana, cu puţin mai mult de o săptămână în urmă.
Cu o proteză la genunchi, ea a înregistrat al treilea timp în antrenamentele de sâmbătă, dar a suferit un accident teribil duminică şi a fost transportată cu elicopterul la spital pentru a fi operată la piciorul fracturat.
Vonn era hotărâtă să ia startul în cursă, declarând la începutul săptămânii: „... am urmat o terapie extinsă şi am consultat medici, am fost la sală şi astăzi am schiat. Şi având în vedere starea genunchiului meu, care pare stabil, mă simt puternică.”
Pentru fostul medic al echipei naţionale franceze de fotbal şi schi, Jean-Pierre Paclet, problema sportivilor care concurează în timp ce sunt accidentaţi îmbină medicina cu etica.
„Leziunile ligamentului încrucişat anterior sunt extrem de frecvente, atât în rândul sportivilor de elită, cât şi în rândul publicului larg”, a spus el.
„Se poate rupe foarte uşor. Nu ai nevoie de ACL în fiecare mişcare de schi, motiv pentru care se efectuează operaţia, dar adevărata întrebare se referă la viitorul pe termen lung al sportivului”, spune Paclet.
Traumatismele repetate în sporturi precum schiul sau fotbalul pot duce la leziuni degenerative ale articulaţiilor mai târziu în viaţă, a adăugat el.
„Mulţi sportivi care continuă să practice sportul timp de ani de zile nu au articulaţii sănătoase când îmbătrânesc. Are un medic dreptul să permită continuarea carierei dacă aceasta riscă leziuni degenerative grave? Aceasta este o chestiune de etică sportivă”, a afirmat Paclet.
PROTOCOALE DE REVENIRE LA COMPETIŢIE
Miza financiară şi presiunea competiţională pot afecta judecata medicală, în timp ce protezele de genunchi au o durabilitate limitată, iar operaţiile repetate devin din ce în ce mai complexe.
Paclet a spus că protocoale mai clare de revenire la competiţie – similare cu regulile privind comoţiile cerebrale din rugby – ar putea fi de ajutor, deşi implementarea lor în toate sporturile ar fi dificilă.
Deocamdată, responsabilitatea revine în primul rând federaţiilor naţionale, mai degrabă decât organismului internaţional de conducere.
„FIS este alcătuită din asociaţii naţionale de schi, iar aceste asociaţii sunt responsabile de îngrijirea propriilor sportivi”, a spus directorul de cursă Peter Gerdol.
„În prezent, responsabilitatea de a decide dacă un sportiv este suficient de sănătos pentru a concura revine fiecărei federaţii naţionale de schi sau Comitetului Olimpic Naţional”, a comentat el.
Gerdol a subliniat că Marte Monsen, în vârstă de 26 de ani, care a suferit leziuni la genunchi şi la faţă în aceeaşi cursă de Cupă Mondială din Elveţia în care Vonn s-a accidentat, a fost împiedicată să concureze duminică la Cortina de către federaţia norvegiană.
„Sportiva din Norvegia care a suferit un accident la Crans-Montana era aici, dar în final s-a decis să nu i se permită să concureze din motive de siguranţă”, a spus el.
Nici Comitetul Olimpic şi Paralimpic al Statelor Unite (USOPC), nici Federaţia Americană de Schi şi Snowboard nu au răspuns solicitărilor de comentarii cu privire la problema autorizării medicale a sportivilor pentru a concura.
ALEGERE PERSONALĂ
În rândul sportivilor, echilibrul între importanţa autonomiei, a riscului şi a datului unui exemplu produce opinii mai nuanţate decât sugerează adesea dezbaterea publică.
Norvegianca Kajsa Vickhoff Lie a prezentat problema mai puţin ca o interdicţie, ci mai degrabă ca o alegere personală.
„Aş putea măcar să încerc? Nu cred că cineva ar putea face ceea ce face ea (Vonn) acum. Am 27 de ani – poate aş putea încerca – dar la 41 de ani, chiar nu cred”, a spus ea.
„Toată lumea este evaluată de un medic, dar în final depinde de tine. Nimeni nu-ţi poate spune ce să faci – schiezi pentru tine. Oamenii îţi pot prezenta faptele, iar tu decizi ce să faci cu ele”, a adăugat Vickhoff.
Campioana olimpică franceză la biatlon, Lou Jeanmonnot, a descris o admiraţie instinctivă pentru Vonn, care s-a transformat în prudenţă.
„La început m-am gândit: «E tare» – e impresionantă, are o aură reală. Dar, în final, nu e nimic de care să fii mândru, pentru că sănătatea trebuie să primeze în faţa sportului. Ca sportivi, nu ar trebui să transmitem tinerilor mesajul că putem ignora durerea în detrimentul sănătăţii noastre”, a spus ea.
Schioarea italiană Federica Brignone a readus dezbaterea la responsabilitatea individuală.
„Este alegerea ei. Corpul ei îi aparţine şi ea decide ce să facă”, a spus ea. „Corpul tău îţi aparţine şi tu decizi. Întotdeauna este o alegere dacă vrei să participi sau nu. Nu depinde de alţii. Depinde doar de tine”, a adăugat Brignone.
La Cortina, discuţia privind o decizie legată de lista de start a ajuns să reflecte o problemă mai amplă şi nerezolvată în sportul modern: unde se trage linia între curaj şi risc şi cine are autoritatea de a o trage, notează Reuters.
Comentează