Este ziua în care omul este chemat să se înnoiască. Este ziua în care creatura primește sens de la Creator, potrivit mediafax.
Este ziua în care Creatorul coboară la creatură, printr-un gest de iubire plin de sens - apa - esența vieții pe Pământ, nu este doar mariajul dintre doi atomi de hidrogen și unul de oxigen, ci este promisiunea lui Dumnezeu făcută omului că-i dă haină nouă, din duh.
Există două feluri de calendar, în sensul de măsurare pragmatică a timpului: calendarul civil (să-i spunem standard), care pune de acord activitățile umane cu fenomenele repetabile ale naturii și cu sărbători importante (Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza – la solstițiul de iarnă – și Mucenicii, Buna Vestire la echinocțiul de primăvară), și calendarul popular, denumit astfel de etnologi, care funcționează în paralel cu calendarul oficial, recunoscut de stat și de biserică.
Acest calendar popular a fost transmis prin canale foclorice obișnuite și de aici vine și expresia românească (după unii nu ar fi românească, ar fi de sorginte balcanică) „a face capul calendar” – adică a fi asaltat de atât de multe informații, încât te zăpăcești.
Prima sărbătoare creștină a anului este Boboteaza.
Este precedată de o zi de post, prima din acest an, în care casele sunt pregătite să primească preotul care stropește cu Agheazmă (adică-ți primenește casa și ți-o curăță de duhuri rele, pregătindu-ți-o, astfel, pentru un nou an și dându-ți binecuvântare).
Boboteaza sau Epifania sau Teofania.
Epifanie înseamnă Arătarea Domnului (Hristos S-a arătat poporului), iar Teofanie se numește pentru că, în acest moment extraordinar de important al vieții Mântuitorului și al tuturor creștinilor S-a arătat Dumnezeu în toate cele trei ipostasuri ale Sale – Fiu, Duh Sfânt (în chip de porumbel) și Tată (care L-a mărturisit pe Hristos ca Fiu al Său – „Acesta este Fiul Meu întru care am binevoit).
Căci așa cum întreaga Sfântă Treime a participat la crearea ființei omenești, tot astfel Dumnezeu trebuia să fie prezent în toate cele trei ipostasuri ale Sale pentru a înnoi ființa umană.
Mulți au fost cei ce au întrebat de ce Mântuitorul, ca ipostas al lui Dumnezeu și Însuși Dumnezeu are nevoie de botez și mai ales din partea omului, care este Sfântul Ioan Botezătorul.
Teologii creștini cad de acord spunând că aceasta este dovada Mântuitorului de smerire, de „coborâre” a lui Dumnezeu până la statura de om, ridicându-l pe om și punându-l la loc de cinste.
Însuși Sfântul Ioan Botezătorul este uimit la apariția Mântuitorului: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?”, dar Mântuitorul îi răspunde: „Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea” – adică toată voia Domnului, care dorește ca omul, creația Sa cea mai de preț, să devină ca El, să fim fiii Săi vrednici.
„Să împlinim toată dreptatea” sau „așa este drept” înseamnă, spune Sf. Ioan Gură de Aur, „așa se cuvine”, trimițând tot înspre sentimentul împlinirii unei porunci de demult.
Boboteaza nu este doar o sărbătoare a purificării prin apă, pentru că apa este, de fapt, cea care „transportă” duhul sfânt (prin rugăciunile specifice ale preoților) către credincios.
În popor, există credința că noaptea dintre 5 și 6 ianuarie este noaptea în care fetele își pot visa sortitul, dacă-și pun sub pernă o rămurică de busuioc.
În dimineața zilei de 6 ianuarie preotul sfințește apa (Agheazma Mare).
În comunitățile situate pe lângă ape, preotul și întreaga comunitate sfințește apele locului.
Există obiceiul de a se arunca o cruce mare, de gheață, în apă, iar cei mai curajoși dintre tineri se întrec s-o ia din apă. Cel care o prinde primul este considerat norocos tot anul.
Din Agheazma Mare se bea în fiecare dimineață câte o gură, pe stomacul gol, dimineața, după rugăciune, timp de șapte zile. Te păzește de boli (așa e credința).
Există nu puține mărturii ale unor oameni grav bolnavi vindecați de agheazmă pentru că au luat-o cu credință.
Ce să nu faci de Bobotează
Nu se spală rufe de Bobotează, că se murdăresc apele.
Nu se ceartă oamenii de Bobotează, că se vor certa tot anul.
Nu se muncește de Bobotează, căci azi se sărbătorește, nu se muncește.
În toată zona balcanică sunt obiceiuri asemănătoare
Și în Bulgaria există obiceiul ca tinerii să se întreacă în apă după o cruce de gheață. Se mai fac hore în apă, cu steaguri și tobe, într-un ritual care semnficiă invocarea protecției și a purificării.
În Grecia, de asemenea, există acest obicei, iar televiziunile transmit de la fața locului, căci evenimentul are statut aproape național.
Sebia și Macedonia, de asemenea, păstrează ritualul, pentru că apa înseamnă viață, purificare, renaștere, o legătură cu Nevăzutul, dar și curajul și spiritul de sacrificiu (nu e ușor să înoți într-o apă de 6 grade).
Prin participarea întregii comunități, Boboteaza este una dintre puținele sărbători care unesc creatura cu Creatorul prin elementul comun al apei.
Practic, de Bobotează, Dumnezeu ne dă restart.
Comentează