Construită în urmă cu peste 600 de ani în timpul domniei lui Petru I Muşat, Cetatea Neamţ rămâne unul dintre reperele istoriei medievale pline de mistere, iar unul dintre ele a ieşit la iveală la primele explorări arheologice ale obiectivului, în urmă cu circa 80 de ani, anume falsificarea de monede la scară mare, în secolul XVI, pe timpul domnitorului Eustatie Dabija.
Povestea care pare desprinsă din filmele contemporane este însă una cât se poate de reală. Într-una din camerele cetăţii care astăzi poartă denumirea de "Monetărie", sub oblăduirea domnitorului de la acea vreme, Eustatie Dabija, se falsificau monede.
Dovezile sunt de netăgăduit: matriţele găsite între zidurile cetăţii arată cum în perioada 1661 - 1665 (cea în care a domnit Eustatie Dabija) un meşter priceput bătea monedă falsă poloneză, suedeză şi prusacă.
Şilingii falsificaţi aici au fost răspândiţi cu miile în Moldova, dar, după cum arată dovezile istorice, au ajuns inclusiv în Muntenia, după cum a povestit, pentru AGERPRES, dr. Vasile Diaconu, arheolog şi cercetător ştiinţific în cadrul Complexului Muzeal Naţional (CMN) Neamţ, conform Agerpres.
"La jumătatea secolului al XX-lea s-au făcut primele cercetări arheologice la Cetatea Neamţ. Ele au început în 1939 şi s-au desfăşurat până în 1942. Au fost cercetări arheologice care nu au avut un caracter foarte sistematic, pentru că, din păcate, nu exista o şcoală de arheologie medievală la noi, cel puţin în Moldova. Lucrurile erau la un stadiu de pionierat, în momentul respectiv. Principalul scop al acelor cercetări a fost de a scoate la lumină zidurile. Nu se urmăreau chestii de fineţe - stratigrafie, cronologie - ci pur şi simplu s-a dorit scoaterea la lumină a zidurilor cetăţii. În timpul săpăturilor, într-una dintre încăperi, aşa cum se menţionează în raportul arheologic publicat atunci, cea de sub Paraclisul Sfântul Nicolae, s-au descoperit mai multe monede şi resturi monetare. Încă de atunci s-a presupus faptul că acea încăpere a avut o destinaţie aparte, legată de baterea monedei. Ulterior, în limbajul curent, încăperea respectivă a şi intrat în istoria locului sub denumirea de 'Monetărie'. Dar publicul larg ar putea să înţeleagă prin "Monetărie" un spaţiu de depozitare, un spaţiu cu caracter oficial, ceea ce nu este tocmai aşa. Toate aceste artefacte confirmă un aspect mai puţin cunoscut, şi anume faptul că la Cetatea Neamţ, la jumătatea secolului al XVII-lea, în timpul lui Eustatie Dabija, funcţiona un atelier clandestin de falsificat monede", a spus dr. Vasile Diaconu.
Cercetătorul ştiinţific a explicat că atelierul clandestin de la Cetatea Neamţ nu era singular în Moldova, în acea perioadă.
"Până de curând se cunoştea faptul că singurul, sau poate cel mai important atelier în care se falsificau monede în timpul lui Eustatie Dabija a fost cel din Cetatea Sucevei. Aşa o dovedeau sursele istorice şi arheologice. Respectivul atelier din Cetatea Sucevei se desfăşura sub auspiciile activităţii unui meşteşugar venit din Polonia, pe numele său Titus Livius Borattini. Avusese dreptul să bată monedă în Polonia, într-un context istoric pe care nu îl cunoaştem foarte clar. A venit din Polonia în Moldova şi, cel mai probabil cu încuviinţarea domnitorului Eustatie Dabija, a bătut monedă în Cetatea Sucevei, având matriţe. Probabil că venise cu matriţele din Polonia. Şi astfel a bătut monedă falsă în Cetatea Sucevei. Acum se pune problema cum de a ajuns să funcţioneze un astfel de atelier în Cetatea Neamţ şi avem două dileme mari: să fi ajuns acest Titus Livius Borattini şi la Cetatea Neamţ şi să fi bătut monedă aici sau poate un ucenic al lui să fi venit în Cetatea Neamţ şi să fi bătut monedă?", a detaliat arheologul nemţean.
Dr. Vasile Diaconu a subliniat că la Cetatea Neamţ nu s-a bătut doar monedă falsă poloneză, ci şi suedeză şi prusacă.
Cum erau păcăliţi însă oamenii, acum 400 de ani, cu aceste falsuri?
"Ar trebui să ne gândim cât se poate de logic că baterea de monedă nu era un lucru cât se poate de facil, era vorba de matriţe şi nu doar de una. În acest atelier clandestin de la Cetatea Neamţ nu se bătea o singură monedă. Se realizau imitaţii după monedă polonă, după monedă suedeză, după monedă din oraşele prusace. Aceste falsuri monetare nu mai respectau sub nicio formă dimensiunile, caracteristicile morfologice ale monedelor europene pe care le imitau. Meşterul care făcea aceste falsuri monetare specula cu siguranţă faptul că marea masă a oamenilor nu ştia amănunte şi nu aveau capacitatea de a citi, de a interpreta moneda. Diferenţa pornea de la cantitatea de metal folosită. Grosimea materialului diferea, nu exista un standard la monedele false. Dar se imita moneda măruntă, care avea o circulaţie facilă. Existau diverse erori de ştanţare, iar oamenii acelor vremuri, neavând cunoştinţe, asociau doar forma şi metalul", a explicat dr. Vasile Diaconu.
Interesant este faptul că, deşi nu aveau cunoştinţe în detaliu despre monedele care circulau în perioada respectivă în alte zone, oamenii locului puteau realiza paritatea propriilor monede cu altele.
"În perioada Evului Mediu exista o circulaţie valutară, dacă vrem să îi spunem aşa, foarte variată. Sursele arheologice şi cele istorice demonstrează că se foloseau monedă poloneză, turcească, ungurească, suedeză. Oamenii cunoşteau paritatea monetară, dar oamenii simpli nu reuşeau întotdeauna să diferenţieze originalul de fals. Sub egida acestui meşter Titus Livius Borattini s-a bătut monedă inclusiv cu efigia domnitorului Eustrate Dabija. Probabil exista o încuviinţare tacită sau explicită prin care domnitorul îi spunea meşterului: 'Da, ai dreptul să baţi monedă poloneză câtă vrei, dar baţi monedă şi pentru mine!' Sunt doar nişte presupuneri, nu putem fi categorici, trebuie să ne raportăm la realităţile istorice, în primul rând cele arheologice şi numismatice, dar ele uşor-uşor vin să nuanţeze nişte lucruri", a mai spus dr. Vasile Diaconu, arheolog şi cercetător ştiinţific în cadrul CMN Neamţ.
La Cetatea Neamţ, descoperirea matriţelor şi a monedelor false bătute în urmă cu aproape 400 de ani nu este singura care are caracter monetar.
În perioada anilor 1960, în curtea exterioară a cetăţii a fost descoperit un tezaur de la sfârşitul secolului al XVII-lea, cu monede de argint.
Istoricii consideră că posesorul acelui tezaur l-a ascuns cel mai probabil, într-o perioadă de conflict, de restrişte, în ideea de a-l recupera la un moment dat, ceea ce avea să nu se mai întâmple, din motive rămase încă nedescoperite.
Comentează