Fragmente de ceramică găsite în apropierea locului unde s-ar afla celebra Arcă biblică sugerează că zona a fost cândva locuită și întăresc ipoteza conform căreia Arca lui Noe ar fi existat în realitate.
O echipă de arheologi susține că a făcut progrese semnificative în demersul de a aduce dovezi concrete privind existența Arcei lui Noe. Descoperirile recente se înscriu într-un amplu șir de cercetări desfășurate de-a lungul mai multor decenii în zona Muntelui Ararat, considerate de mulți locul de odihnă al corabiei biblice.
Profesorul Faruk Kaya, de la Universitatea Agri Ibrahim Cecen, a explicat pentru presa din Turcia că specialiștii au identificat fragmente ceramice în imediata vecinătate a conturului presupus al Arcei, în situl Dogubayazit, situat pe versanții Muntelui Ararat. Potrivit acestuia, obiectele indică o activitate umană veche, compatibilă cu perioada la care se face referire în textele biblice.
Structura geologică cu formă de barcă, lungă de 538 de picioare (aproximativ 164 m), este, de zeci de ani, punctul central al dezbaterilor privind Arca lui Noe, fiind descrisă în Biblie ca locul final de odihnă al legendarului vas.
„Fragmentele de ceramică arată că în această regiune exista activitate umană în perioada Calcolitică, între 5500 și 3000 î.Hr.”, a spus dr. Kaya.
Ceramica, unul dintre cei mai clari indicatori ai așezărilor umane
Fragmentele de ceramică menționate, descoperite în timpul lucrărilor la drumuri lângă Formațiunea Durupinar din provincia Agri, oferă posibile dovezi ale activității umane de acum 5.000–7.000 de ani. Recent, o echipă de cercetători americani a folosit tehnologia radar pentru a cartografia posibilele rămășițe ale Arcei lui Noe aflate dedesubt.
Dr. Kaya a mai menționat că data ceramicii corespunde cu estimările tradiționale privind perioada în care ar fi trăit salvatorul lumii biblice. Ceramica este unul dintre cei mai clari indicatori ai așezărilor umane, ceea ce alimentează și mai mult teoriile conform cărora acest loc ar putea fi situl biblic real.
Se cere protejarea sitului
În lumina acestei posibile descoperiri de referință, cercetătorul a cerut protejarea sitului și a solicitat un moratoriu „asupra scoaterii pietrelor sau altor materiale de pe sit”.
Dr. Kaya a menționat că oamenii au luat pietre cu marcaje, riscând să profaneze acest sit arheologic și patrimoniul cultural. Profesorul a avertizat, de asemenea, asupra pericolelor naturale care ar putea afecta această minune arheologică, cauzând eroziune pe ambele părți ale formațiunii și amplificând daunele.
Aceasta nu este prima descoperire semnificativă legată de situl de pe Muntele Ararat. Cercetători independenți au folosit radar cu penetrare în sol pentru a detecta un tunel de aproximativ 4 metri (13 picioare) care traversează centrul formațiunii, precum și trei straturi subterane care corespund descrierii biblice a celor trei punți ale bărcii, scrie retetesivedete.ro.
„Fă un acoperiș pentru arcă și încheie-l la o palmă deasupra; pune ușa arcei pe partea ei. Fă-o cu punți inferioare, a doua și a treia”, se arată în Cartea Genezei 6:16 din Biblie.
Cronologia descoperirilor de pe Muntele Ararat
Anii 1950–1960 – Ilhan Durupinar identifică o formă geologică cu aspect de barcă în regiunea Dogubayazit, Turcia. Aceasta devine „situl Durupinar”, considerat de unii ca fiind Arca lui Noe. Este începutul dezbaterii publice și științifice despre Arca de pe Ararat.
Anii 1960–1990 – Cercetători independenți și entuziaști religioși studiază formațiunea, aducând dovezi vizuale și fotografice. Se vehiculează ipoteza că forma „barcă” ar corespunde dimensiunilor biblice (aproximativ 538 picioare / 164 m).
Anii 1990–2010 – Încep primele scanări radar și studii geologice mai serioase. Se descoperă tuneluri subterane și structuri stratificate care ar corespunde celor trei punți ale arcei biblice.
Deceniul următor – Echipe de cercetători independenți continuă scanările radar și fotografiile aeriene. Teoria existenței Arcei devine tot mai controversată, iar comunitatea științifică rămâne sceptică. Apar relatări despre fragmente ceramice și posibile vestigii umane, dar fără confirmări riguroase.
Recent – Descoperirea fragmentelor de ceramică în timpul lucrărilor la drumuri lângă Formațiunea Durupinar este anunțată oficial de prof. dr. Faruk Kaya. De asemenea, el face publică datarea ceramicii în perioada Calcolitică (5500–3000 î.Hr.). Aceasta este prima legătură clară între activitatea umană și presupusa locație a Arcei lui Noe.
Comentează