Aliații occidentali care încearcă să negocieze o modalitate de a proteja Strâmtoarea Hormuz pentru transportul de energie se confruntă cu o realitate dură: un efort similar în Marea Roșie, început cu ani în urmă, a costat miliarde de dolari și a eșuat în cele din urmă împotriva houthilor din Yemen, scrie Reuters.
Costitoarea experiență de la Marea Roșie - patru nave scufundate, arme cheltuite în valoare de peste 1 miliard de dolari și o rută pe care industria navală încă o evită în mare măsură - planează asupra Strâmtorii Hormuz, mai complexă, artera de transport maritim utilizată de aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale lichefiate și acum blocată de Iran, un adversar mai formidabil decât houthii.
O creștere vertiginosă a prețurilor petrolului
Amenințările Iranului la adresa strâmtorii și atacurile sale asupra infrastructurii energetice din națiunile vecine din Golf au dus la o creștere vertiginosă a prețurilor petrolului, cea mai gravă perturbare a aprovizionării cu petrol și gaze din istorie. În absența redeschiderii strâmtorii, penuriile vor deveni mai acute, amenințând creșterea costurilor energiei, alimentelor și a numeroase alte produse la nivel mondial.
„Nu există niciun substitut pentru Strâmtoarea Hormuz”, a declarat directorul executiv al Kuwait Petroleum, șeicul Nawaf Saud Al-Sabah, într-un apel video transmis marți la conferința energetică CERAWeek din Houston. „Este strâmtoarea lumii, conform dreptului internațional și realității practice.”
Membrii Consiliului de Securitate al ONU negociau marți rezoluții pentru protejarea strâmtorii, unele națiuni, precum Bahrain, adoptând o poziție fermă care ar autoriza utilizarea „tuturor mijloacelor necesare” pentru a proteja strâmtoarea - ceea ce ar putea însemna utilizarea forței.
Agenția Reuters a intervievat 19 experți în domeniul securității și al transportului maritim, care au descris multitudinea de provocări cu care se confruntă SUA și aliații săi în ceea ce privește protejarea strâmtorii. Iranul dispune de forțe militare mult mai avansate decât
cele ale houthiților, de un arsenal de drone ieftine, mine plutitoare și rachete, precum și de un acces facil de pe coasta sa muntoasă și abruptă către strâmtoarea îngustă.
„Apărarea operațiunilor de convoi în Strâmtoarea Hormuz este mult mai dificilă decât în Marea Roșie”, a declarat contraamiralul în rezervă Mark Montgomery, care în 1988 a fost implicat în escortarea petrolierelor americane prin Strâmtoarea Hormuz în timpul războiului Iran-Irak.
Aceasta este o mare preocupare pentru președintele SUA, Donald Trump, care încearcă să justifice războiul cu Iranul înaintea alegerilor intermediare din noiembrie în fața alegătorilor americani obosiți de inflație, care se confruntă acum cu prețul benzinei de aproape 4 dolari pe galon. Analistii au afirmat că nu se așteaptă ca creșterea prețurilor la energie să se inverseze complet până la redeschiderea căii navigabile.
Trump a fost evaziv în privința implicării SUA, afirmând inițial că Marina SUA va escorta navele atunci când va fi necesar, iar mai recent spunând că alte națiuni ar trebui să conducă efortul. Iranul a blocat accesul majorității navelor la strâmtoarea maritimă de când au început atacurile comune ale SUA și Israelului asupra Iranului, pe 28 februarie.
Iranul ia în considerare o propunere de a percepe taxe navelor care doresc să utilizeze strâmtoarea, a declarat un parlamentar iranian pentru mass-media de stat săptămâna trecută.
Impasul din Hormuz
Misiunea SUA de protejare a traficului maritim din Marea Roșie împotriva grupării Houthi a fost lansată în decembrie 2023, iar țările europene s-au alăturat cu propria operațiune câteva luni mai târziu. Aliații au doborât sute de drone și rachete, dar gruparea Houthi a scufundat totuși patru nave între 2024 și 2025. Transportatorii evită acum în mare parte această rută, care odinioară găzduia 12% din comerțul mondial, optând pentru o călătorie mult mai lungă în jurul Cornului Africii.
„A fost o victorie tactică și operațională și un egal strategic, dacă nu chiar o înfrângere strategică”, a declarat Joshua Tallis, analist naval la firma de cercetare CNA.
Zona de pericol din jurul Strâmtorii Hormuz este de până la cinci ori mai mare decât zona de atac a houthiților din jurul Strâmtorii Bab el-Mandeb, care se varsă în Marea Roșie. Spre deosebire de houthiți, Garda Revoluționară Islamică a Iranului (IRGC) este o armată profesionistă, cu propriile fabrici de arme și acces la finanțare.
Asigurarea escortei pentru strâmtoare ar necesita până la o duzină de nave de război mari, cum ar fi distrugătoare, susținute de avioane, drone și elicoptere, pentru a compensa limitările create de lipsa spațiului de manevră, au afirmat unii experți militari. Acoperirea
aeriană ar fi esențială pentru protecția împotriva dronelor zburătoare, precum și a navelor cu sau fără echipaj, încărcate cu explozibili, care se pot amesteca cu ușurință în traficul maritim.
„Un distrugător poate intercepta rachete, dar nu poate simultan să măture minele, să contracareze roiurile de drone-bărci din mai multe direcții și să gestioneze perturbarea GPS-ului”, au spus analiștii SSY.
Graficul prezintă volumul zilnic al traficului maritim prin punctele de trecere din Marea Roșie – strâmtoarea Bab-al-Mandab și Canalul Suez –, volumul zilnic fiind cu aproximativ 60% mai mic de la atacurile grupării Houthi din noiembrie 2023.
Analiștii consideră că luptătorii din Garda Revoluționară Islamică a Iranului (IRGC) au stocuri de rachete și drone ascunse în clădiri și peșteri de-a lungul celor câteva sute de kilometri de coastă abruptă și muntoasă. În unele locuri, țărmul se apropie atât de mult de nave încât dronele ar putea înconjura o navă în doar cinci până la zece minute, au spus experții.
„Există rachete balistice, drone, mine plutitoare și, chiar dacă ai reuși să distrugi aceste trei capacități, mai există operațiunile sinucigașe”, a spus Adel Bakawan, directorul Institutului European pentru Studii privind Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Minele marine și mini-submarinele puternic înarmate reprezintă o amenințare cu care SUA nu s-a confruntat în Marea Roșie, a spus Tom Sharpe, un comandant pensionat al Marinei Regale. El a afirmat că miza pentru a face față acestor amenințări este enormă.
„Dacă (americanii) pierd un distrugător în această situație... asta schimbă calculul tuturor lucrurilor. Este vorba de 300 de oameni”, a spus Sharpe, referindu-se la potențialele decese ale marinarilor americani.
Nu există dovezi clare că Iranul ar fi minat strâmtoarea, a declarat secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, la începutul acestei luni, după ce au apărut informații potrivit cărora Iranul ar fi amplasat aproximativ o duzină de mine în această cale navigabilă.
Comentează