În tătară, "kîzîm" înseamnă „fetiţa mea”. E un apelativ tandru, dar în filmul "KÎZÎM", de Radu Potcoavă, care va fi lansat în cinematografe din 24 februarie, devine şi un cuvânt încărcat de aşteptări, reguli şi frici, mai ales într-o familie tradiţională în care onoarea cântăreşte aproape la fel de mult ca dragostea. Actorul român de etnie tătară Elias Ferchin - care semnează scenariul şi joacă, în acelaşi timp, rolul tatălui Seldei - vorbeşte, într-un interviu, despre adolescenţă, limite, traumă şi iertare, dar şi despre ce înseamnă să fii părinte de fată într-o lume în care generaţiile vorbesc adesea limbi emoţionale diferite, potrivit news.ro
Elias Ferchin transformă această adresare intimă într-un prilej de a explora, cu o luciditate tandră, momentul fragil în care o adolescentă îşi revendică libertatea în faţa părinţilor.
"KÎZÎM" spune povestea Seldei, o adolescentă de 15 ani din Constanţa, crescută într-o familie musulmană de tătari, care se îndrăgosteşte de un băiat creştin şi este împinsă să aleagă între două lumi: cea a tradiţiei şi cea a propriei identităţi în formare. O noapte aparent banală, petrecută cu prietenii şi iubitul ei, se transformă într-o experienţă traumatică, ce zguduie din temelii încrederea în părinţii care ar trebui să o protejeze, dar care par, la început, mai preocupaţi de ruşine decât de vindecare.
În ce măsură KÎZÎM poate fi considerat în primul rând un film despre comunicare în familie sau mai exact despre lipsa ei?
Elias Ferchin: "KÎZÎM" este, în esenţă, un film despre comunicare sau mai exact despre dificultatea de a comunica atunci când tradiţia, ruşinea şi frica se interpun între oameni care, de fapt, se iubesc. Relaţia dintre Selda şi părinţii ei porneşte dintr-o iubire reală, dar blocată de emoţii neexprimate şi de presiunea culturală. Lipsa dialogului duce la decizii care rănesc pe toată lumea, deşi nimeni nu îşi doreşte asta.
Cum ai abordat psihologia Seldei în acea noapte de cotitură?
E.F.: Am încercat să construiesc o stare în care se amestecă vinovăţia, curiozitatea, dorinţa de libertate şi frica. Adolescenţa e momentul în care faci primii paşi în afara protecţiei familiei, iar aceşti paşi nu sunt întotdeauna siguri. Selda simte simultan nevoia de apartenenţă la generaţia ei şi presiunea valorilor în care a fost crescută.
Ca tată al unei fete, cum a influenţat experienţa personală şi calitatea ta de părinte scrierea scenariului?
E.F.: Experienţa personală m-a făcut să privesc relaţia părinte/ copil cu mai multă empatie din ambele direcţii. Ca părinte înţelegi instinctul de protecţie, iar ca autor încerci să înţelegi nevoia de libertate a copilului. Nu a fost un conflict între roluri, ci mai degrabă un dialog interior despre cum poate exista echilibru între protecţie şi încredere.
Personajului tău i se reproşează în film, de către fiica sa, că pune mai mult preţ pe ce spun alţii. Cum influenţează „vocea lumii” comunicarea din familie?
E.F.: În comunităţile tradiţionale, „vocea lumii” sau bârfa, spus mai direct, poate deveni uneori mai puternică decât vocea copilului. În momentul în care onoarea şi imaginea publică ajung să cântărească mai mult decât empatia, familia intră într-o logică a controlului, nu a înţelegerii. Filmul arată tocmai pericolul acestui dezechilibru.
Cum ai conturat, în acest context, conflictul interior al Seldei?
E.F.: Selda trăieşte între identitatea culturală, cea generaţională şi cea emoţională. Cel mai dificil de redat a fost sentimentul de vinovăţie, acel conflict interior dintre ceea ce simţi şi ceea ce crezi că ar trebui să simţi pentru a nu-i dezamăgi pe cei dragi.
Şi cum ai construit vulnerabilitatea fără melodramă?
E.F.: Prin tăcere şi gesturi mici, nu prin explicaţii. Trauma nu este întotdeauna exprimată prin cuvinte, ci prin felul în care personajele se privesc, evită dialogul sau încearcă să meargă mai departe. Ca actor, a fost important să păstrez această reţinere emoţională.
Ce crezi că le lipseşte generaţiilor pentru a se înţelege reciproc?
E.F.: Probabil răbdarea de a asculta. Părinţii se tem pentru copiii lor, iar tinerii simt nevoia să fie înţeleşi şi acceptaţi. Comunicarea reală ar putea reduce această distanţă dintre generaţii.
Din punctul tău de vedere, ce spune căutarea vinovaţilor despre gestionarea traumei în familie?
E.F.: Este adesea o reacţie de apărare. Când apare o criză, e mai uşor să cauţi un vinovat decât să accepţi fragilitatea situaţiei. Filmul încearcă să arate că vindecarea începe abia când familia trece de la acuzaţie la înţelegere.
Cum apare iertarea?
E.F.: Cred că iertarea este mai degrabă un proces conştient, legat de maturizare şi empatie. Nu vine imediat, ci apare atunci când reuşeşti să vezi situaţia şi din perspectiva celuilalt.
Cu ce ai vrea să plece spectatorii acasă?
E.F.: Mi-aş dori ca părinţii şi adolescenţii să plece din sală cu o întrebare despre ei înşişi şi despre relaţiile lor. Filmul nu oferă soluţii, ci invită la dialog şi la mai multă înţelegere între generaţii. Şi foarte important, să nu generalizeze subiectul din film la nivel de comunitate. Este un caz singular, un caz care din fericire este tot mai rar, aşa cum probabil există altfel de cazuri şi în alte comunităţi.
"KÎZÎM", noul film regizat de Radu Potcoavă, uneşte două familii în grija pentru copiii lor adolescenţi, în ciuda diferenţelor culturale. Prima întâlnire cu publicul va avea loc în 16 februarie, la Cinema City AFI Cotroceni, la premiera de gală. Filmul este distribuit în cinematografe de Forum Film.
Din distribuţie fac parte: Meryem Yeliz Mustafa, Matei Saizescu, Anastasia Udrea, Luca Adrian Fieraru, Tudor Milan Palade, Elias Ferchin Musuret, Turchian Güzin Nasurla, Judith State, Tudor Chirilă, Bogdan Farcaş, Amuly, Marian Capotă, Gabriela Valentir şi mulţi alţii.
O parte din membrii echipei vor fi prezenţi la proiecţiile speciale de la Cluj-Napoca (18 februarie, Cinema City Iulius Mall, ora 18:15; Cinema Victoria de la 19:30), Constanţa (21 februarie, Cinema City VIVO! de la 16:15), Tulcea (Teatrul „Jean Bart”, 22 februarie, ora 19:00).
În Bucureşti, vor avea loc trei proiecţii speciale în prezenţa echipei: la Cinema Elvire Popesco (19 februarie, ora 20:00), Apollo Cinema (27 februarie ora 20:30) şi Happy Cinema Colosseum (28 februarie, ora 17:00).
Comentează