Pentru milioane de români, seara de 4 martie 1977 a început banal. Era vineri, iar televiziunea reprezenta principalul ritual de final de săptămână. Nimic nu anunța dezastrul care urma să se producă, potrivit mediafax.
La ora 21:22, unul dintre cele mai puternice cutremure din istoria României avea să oprească brusc nu doar emisia TV, ci și cursul firesc al vieții.
În 1977, România avea o singură televiziune: Televiziunea Română. Programul era limitat, atent controlat și urmărit simultan de milioane de oameni. Vineri seara era, de regulă, rezervată filmului artistic, unul dintre puținele momente de evadare din cotidianul comunist.
În momentul producerii cutremurului, pe ecrane rula filmul „Dulce și amar”, o producție bulgărească difuzată de TVR în cadrul programului de seară.
Pentru mulți telespectatori, primele semne ale seismului au fost percepute chiar prin intermediul televizorului: imaginea care începea să tremure, sunetul distorsionat, apoi oprirea bruscă a emisiei, pe fondul întreruperii curentului electric.
În doar câteva secunde, filmul a dispărut, iar realitatea a devenit imposibil de ignorat.
După cutremur, televiziunea a intrat în tăcere pentru mai multe ore. Nu au existat transmisiuni speciale, imagini de la fața locului sau relatări în direct. Într-o epocă fără internet și telefoane mobile, lipsa informațiilor a amplificat confuzia și teama.
Pentru mulți români, radioul a devenit singura sursă de știri, iar zvonurile s-au răspândit rapid, pe fondul unei nopți marcate de replici seismice și incertitudine.
Spre deosebire de dezastrele contemporane, cutremurul din 1977 nu a fost surprins în direct. Tocmai de aceea, momentul întreruperii programului TV a rămas adânc întipărit în memoria colectivă.
Pentru o generație întreagă, întrebarea „ce rula la TV atunci?” nu este o simplă curiozitate, ci un reper temporal precis, secunda în care normalitatea unei seri obișnuite s-a rupt definitiv.
La aproape 50 de ani distanță, amintirea filmului întrerupt la ora 21:22 continuă să fie evocată de supraviețuitori. Nu ca un detaliu minor, ci ca simbol al fragilității cotidiene în fața unei catastrofe.
În seara de 4 martie 1977, televiziunea nu a mai spus nimic. Iar România a înțeles, în întuneric și tăcere, amploarea tragediei care tocmai începuse.
Comentează