De la Oceanul Arctic până în Patagonia, sitarul hudsonian parcurge în zbor 30.000 de kilometri de-a lungul coastelor Americilor, un periplu devenit din ce în ce mai periculos pentru această pasăre migratoare ameninţată cu dispariţia, informează AFP, potrivit Agerpres.
Populaţia sa a scăzut cu 95% în ultimii 40 de ani, în special din cauza schimbărilor climatice şi a altor probleme de mediu.
Sitarul hudsonian (Limosa haemastica) face parte dintre cele 42 de specii care ar putea beneficia de o protecţie internaţională la finalul reuniunii Convenţiei pentru conservarea speciilor migratoare (CMS COP15) a ONU, care începe luni în Brazilia.
Această listă include, de asemenea, bufniţa-polară (care apare în filmele din saga "Harry Potter"), hiena-dungată şi rechinul-ciocan. Punctul comun al acestor specii: fiind pe cale de dispariţie, ele au nevoie să fie protejate în toate ţările pe care le traversează.
Nathan Senner, un specialist în ecologie şi profesor de ornitologie la Universitatea Massachusetts din Amherst, s-a declarat îngrijorat de "scăderile rapide şi spectaculoase" ale populaţiilor anumitor specii de păsări migratoare precum sitarul hudsonian, pe care el în studiază de peste 20 de ani.
Această pasăre de coastă, cu un cioc lung şi ascuţit, poate să zboare până la 11.000 de km într-o singură etapă, fără a se opri pentru a mânca, a bea apă şi a dormi.
În fiecare an, specia migrează din regiunile cele mai nordice ale Americii de Nord către cele mai sudice din America de Sud, unde îşi petrece vara australă în Patagonia, înainte de a se întoarce, parcurgând astfel 30.000 de kilometri într-o călătorie dus-întors.
Şase zile de întârziere
Pentru a duce la bun sfârşit acest periplu, sitarii hudsonieni au nevoie de "resurse abundente şi previzibile de hrană" în fiecare etapă, a explicat Nathan Senner. Şi tocmai previzibilitatea este cea care lipseşte.
În Arctica, sosirea întârziată a primăverii, atribuită schimbărilor climatice, a creat o defazare între perioada de eclozare a puilor acestei specii şi disponibilitatea maximă a insectelor cu care aceştia se hrănesc.
Ornitologul mai sus menţionat a încercat să înţeleagă motivul pentru care sitarii hudsonieni îşi încep acum migraţia cu şase zile mai târziu decât în urmă cu circa 20 de ani.
"Ceva a perturbat semnalele pe care aceste păsări le utilizează pentru a-şi programa migraţiile sau a compromis capacitatea lor de a se pregăti rapid şi eficient", a analizat el.
La cealaltă extremitate a călătoriei, în Patagonia chiliană, avântul înregistrat de fermele de somoni şi de stridii a dus la o înmulţire a infrastructurilor şi la o prezenţă umană crescută în zonele litorale unde se hrănesc sitarii.
În regiunile centrale ale Statelor Unite, aceştia au nevoie de mai mult timp pentru a găsi locuri în care se oprească pentru a se hrăni în zonele lor preferate, în condiţiile în care zonele umede au devenit mai rare deoarece multe dintre ele au fost asanate pentru a răspunde nevoilor sectorului agricol.
"Majoritatea speciilor se pot adapta la un tip de schimbare, dar nu la o întreagă serie de schimbări în acelaşi timp", a explicat Nathan Senner.
Specii esenţiale
Aceasta este problema pe care vor încerca să o rezolve reprezentanţii ţărilor semnatare de la CMS, în timpul reuniunii lor din Campo Grande, în centrul Pantanalului brazilian, una dintre cele mai bogate zone în biodiversitate de pe planeta noastră, situată la sud de Amazonia.
Ţările au obligaţia legală să protejeze speciile clasificate ca fiind ameninţate cu dispariţia, să conserve şi să restaureze habitatele lor, să minimizeze obstacolele în calea migraţiei lor şi să coopereze între ele pentru a asigura succesul acestor eforturi de conservare.
Un raport publicat recent arată că populaţiile a 49% dintre speciile vizate sunt în declin, faţă de 44% în urmă cu doi ani.
Amy Fraenkel, secretar executiv al CMS, a explicat că majoritatea speciilor a căror situaţie s-a agravat sunt păsări.
Potrivit acesteia, situaţia este, de asemenea, "deosebit de alarmantă" pentru peştii migratori: 97% dintre cei înscrişi pe lista speciilor protejate de CMS sunt ameninţaţi cu dispariţia.
"Toate aceste specii de animale migratoare sunt esenţiale pentru buna funcţionare a ecosistemelor şi pentru sănătatea planetei, oferind numeroase servicii şi funcţii cheie, printre care polenizarea, combaterea dăunătorilor şi transportul nutrienţilor", a subliniat ea.
O rază de speranţă ar trebui totuşi să se contureze în cadrul reuniunii din Brazilia: datorită creşterii populaţiei sale, statelor semnatare li se va propune retragerea cerbului bactrian, din Asia Centrală, de pe lista speciilor care necesită un nivel ridicat de protecţie.
Comentează