Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, revine în centrul scandalului cu miză de sute de milioane de euro și susține că nu a avut puterea legală de a decide în cazul contractului pentru vaccinurile Pfizer. Declarațiile, făcute în direct la Digi24, vin în contextul presiunilor uriașe asupra bugetului României, dar și al schimbului de replici dure cu foști oficiali din sistem.
„Nu puteam alege”: cele trei motive invocate de Rafila
Rafila susține că varianta prin care România ar fi plătit o „taxă de flexibilitate” de aproximativ 160-170 de milioane de euro pentru a reduce cantitatea de vaccinuri nu putea fi aplicată.
„Această problemă privind plata de 600 de milioane de euro a fost generată de un contract nesăbuit pe care l-a încheiat doamna ministru Mihăilă, domnul prim-ministru Cîțu și domnul vicepremier Barna în mai 2021.”
„Era o variantă în care se plătea o amendă, o taxă de flexibilitate, 10 euro pe doză nelivrată. Trebuia să primim 16 milioane de doze și în loc să plătim 320 de milioane de euro, ei nu le mai trimiteau și plăteam un fel de amendă, 160-170 de milioane de euro.”
Fostul ministru explică însă că nu a putut opta pentru această soluție: „Această decizie depășea cu mult competențele Ministerului Sănătății. Eu nu puteam alege din 3 motive.”
Primul motiv invocat ține de responsabilitatea politică: „Contractul fusese semnat de ministrul, premierul și vicepremierul de resort la vremea respectivă. În oglindă, când schimbi acest contract, trebuia să informezi premierul (Nicolae Ciucă) să ia o decizie.”
Al doilea motiv este lipsa cadrului legal: „Era nevoie de OUG să facem această plată, de 160-170 de milioane de euro pentru ceva pe care nu-l primeai. Nu există în legislație o astfel de posibilitate. Era o problemă foarte serioasă.”
Al treilea obstacol a fost cel bugetar: „Nu existau nici banii în bugetul Ministerului Sănătății să facă posibilă această plată. Deci de la fondul de rezervă al Guvernului... Nu există calea legală. Nu putea nimeni să dea bun de plată.”
Negocieri ratate și decizii amânate
Rafila descrie și contextul negocierilor cu Pfizer și Comisia Europeană, care au durat aproape un an: „Au venit cu ultima variantă, care a fost acceptată de majoritatea statelor membre, mai puțin trei țări: România, Polonia și Ungaria. Bulgaria a semnat în ultima zi.”, a declarat Rafila.
„Nealegând o variantă s-a mers pe cea inițială.”
Declarațiile sale vin pe fondul informațiilor potrivit cărora autoritățile române știau încă din 2023 riscurile pierderii procesului, dar au întârziat luarea unei decizii.
Voiculescu și Mihăilă contrazic varianta lui Rafila
Fostul ministru Vlad Voiculescu susține însă că exista inclusiv o opțiune fără costuri imediate pentru stat.
„Cele trei puncte care au fost pe masa domnului Rafila și pe masa domnului Ciucă au fost următoarele: o reducere cu o treime a cantității de vaccinuri, o reducere la jumătatea costurilor prin plata unei jumătăți din preț.”
„Punctul 3 era o opțiune care era gratuită, nu necesita o decizie a cuiva, decât a ministrului Sănătății, care însemna reeșalonarea dozelor de vaccin pe 4 ani. Asta ne-ar fi scutit de vreo 150-200 de milioane de euro.”
La rândul său, Ioana Mihăilă respinge ideea că România ar fi avut control total asupra volumului de vaccinuri: „Numărul de doze nu l-am stabilit noi, statele membre, era alocat conform pro-ratei. Nimeni nu a stat în afara contractului.”
„Niciun guvern normal la cap nu ar fi riscat să rămână fără vaccin în 2022-2023.”
Miza uriașă: 600 de milioane de euro și presiune pe sistem
În prezent, România se confruntă cu o obligație de plată de aproximativ 600 de milioane de euro către Pfizer, în urma contractelor semnate în pandemie.
Între timp, actualul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat că încearcă să negocieze la Washington transformarea acestei datorii în medicamente inovatoare pentru pacienți, în special în oncologie și boli autoimune.
Comentează