Conflictul din Orientul Mijlociu nu afectează doar piețele de energie, ci provoacă un efect în lanț care lovește direct agricultura europeană. Îngrășămintele chimice, vitale pentru producția agricolă, ajung tot mai greu pe continent, iar prețurile cresc de la o zi la alta. Într-un context în care România depinde puternic de importuri, fermierii resimt deja presiunea: costuri în creștere, livrări întârziate și riscul unor recolte mai slabe. De la grâu și porumb până la legumele din piețe, impactul se poate vedea curând în buzunarele consumatorilor.
Îngrășămintele, tot mai greu de găsit
În fermele din sudul țării, situația devine din ce în ce mai tensionată. Liviu Bărăgan, agricultor din zona Vâlcelele, lucrează aproape 1.800 de hectare și spune că rezervele se epuizează rapid, în timp ce culturile de primăvară cer fertilizare constantă.
„Mai am în jur de nouă tone de azot pentru o suprafață de 100 de hectare de lucernă. Îngrășămintele sunt scumpe, exagerat de scumpe. Țările care produc sunt îndepărtate de noi, de România, și trec, vă dați seama, prin multe mâini”, susține acesta pentru TVR Info.
Pentru fiecare hectar cultivat cu grâu, orz sau rapiță sunt necesare aproximativ 500 de kilograme de fertilizant, ceea ce înseamnă în jur de 1.500 de lei la prețurile actuale. Iar costurile continuă să crească de la o ofertă la alta.
Scumpiri în lanț și livrări întârziate
Fermierii spun că majorările de preț apar aproape zilnic. Georgian Calotă, agricultor din Balta Albă, descrie o piață instabilă, unde fiecare zi aduce noi costuri.
„Ofertele pe zi ce trece pun câte 100, 150 de lei per tonă în plus”, susține acesta pentru sursa citată.
El face parte dintre fermierii care au comandat deja îngrășăminte prin intermediari din România, însă livrările întârzie. În lipsa fertilizării la timp, producțiile ar putea scădea semnificativ. Practic, explică acesta, dacă nu sunt aplicate cantitățile necesare în această perioadă critică, recoltele vor fi mult diminuate.
Efectele războiului: exporturi limitate, piață blocată
După izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, lanțurile de aprovizionare au fost serios afectate. Transporturile sunt mai dificile, iar statele producătoare încep să-și conserve resursele pentru consum intern.
„Vorbim de peste 50 la sută din cantitatea de uree care ajungea în Europa, vorbim de 30-35 la sută din cantitatea de produse pe bază de azot”, susține Mihai Răzvan Moraru, președinte Asociația Input Agro România.
Alternative: fertilizanții bio și producția internă
În lipsa importurilor stabile, atenția se îndreaptă către soluții locale. La Buzău funcționează o fabrică ce produce fertilizanți organici și tratamente pentru agricultură, complet bio.
Producătorul Mircea Voinea susține că utilizarea acestor produse poate reduce semnificativ costurile, afirmând că fermierii pot obține producții de 5-6 tone de grâu la hectar cu cheltuieli mult mai mici comparativ cu îngrășămintele chimice.
O altă variantă discutată este repornirea combinatului Azomureș, cel mai mare producător de îngrășăminte din România. Cu o capacitate anuală de 1,8 milioane de tone, acesta ar putea acoperi o parte importantă din necesar. Totuși, activitatea este suspendată din noiembrie, pe fondul costurilor ridicate la gaze și al dificultăților de aprovizionare.
Agricultură sub presiune
În lipsa unor soluții rapide, fermierii se tem că actuala criză se va reflecta direct în producții mai mici și, implicit, în prețuri mai mari pentru consumatori.
Agricultura europeană intră astfel într-o nouă perioadă de incertitudine, în care fiecare sezon devine tot mai greu de gestionat.
Comentează