În timp ce discursul oficial de la București și Chișinău rămâne prudent, un fost consilier al mai multor premieri din România și Republica Moldova spune deschis ceea ce alții doar sugerează în șoaptă: unirea Republicii Moldova cu România nu mai este un scenariu teoretic, ci un proces deja în desfășurare.
Atunci când președinta Moldovei a făcut aluzie la posibila reunificare cu România, lucrul pe care mulți observatori surprinși nu l-au luat în calcul e măsura în care acest proces este deja destul de înaintat, apreciază, într-o analiză publicată de Kyiv Post, preluată de Rador Radio România, una dintre cele mai influente publicații din regiune, Radu Magdin. El arată că reunificarea avansează discret, prin pași concreți – de la cetățenie și economie până la infrastructură și securitate – pe fondul războiului din Ucraina și al reașezării geopolitice a Europei de Est.
Analiză din Ucraina semnată de un român din cercurile puterii: Reunificarea României cu Moldova a început deja
O declarație făcută recent de președinta moldoveană Maia Sandu la podcast-ul „The Rest Is Politics: Leading” cu Alastair Campbell și Rory Stewart a stârnit vâlvă nu numai în Moldova și România. La o privire rapidă prin presa internațională se observă că declarația s-a răspândit regional și global - ceea ce nu-i de colo într-un moment în care lumea se concentra pe alte chestiuni, de la Venezuela și Iran până la Groenlanda.
Declarația Maiei Sandu care a trecut granițele: mai mult decât un simplu „da” la unire
Sandu a afirmat în esență ceva simplu, dar cu substrat politic: dacă ar avea loc un referendum privind reunificarea cu România, ea una ar vota pentru. Și chiar dacă declarația în sine nu e tocmai o noutate - Sandu s-a mai exprimat în acest sens -, contextul e cel care o face deosebit de relevantă.
Ea a abordat chestiunea unirii în contextul unei discuții mai generale despre situația geopolitică a țării: războiul Rusiei contra Ucrainei, ambițiile imperiale ale Moscovei, precum și presiunea pusă de acestea pe suveranitatea și instituțiile democratice ale Moldovei. Sandu s-a arătat a fi remarcabil de realistă. Ea a admis că sondajele actuale arată că nu există o majoritate în favoarea reunificării, dar a subliniat în schimb că există o majoritate clară în favoarea integrării europene - confirmată deopotrivă de referendumul din 2024 și de alegerile generale din 2025.
Radu Magdin, fost consilier guvernamental: „Reunificarea nu mai e un moment, e un proces”
De unde apare o întrebare mai cuprinzătoare: Cum ar trebui să interpretăm declarația lui Sandu și cum ar trebui să înțelegem dezbaterea actuală despre unire?
Argumentul meu e simplu: reunificarea a început deja. Dar, spre deosebire de momentele istorice din trecut, procesul nu se mai desfășoară sub forma unui unic act politic spectaculos, ci sub aceea a multor pași mici graduali. Pentru a-l înțelege trebuie să ne concentrăm mai puțin pe tabloul general și mai mult pe componentele lui distincte.
Moldova și România își armonizează diplomația tot mai mult încă de la venirea la putere a Maiei Sandu în decembrie 2020. Moldova a optat clar pentru calea europeană, iar de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022 și-a accelerat reformele. România, la rându-i, a devenit cel mai puternic și mai consecvent avocat al Moldovei în interiorul UE. Pe măsură ce contextul regional de securitate se deteriora, România a căutat de asemenea să proiecteze asigurări de securitate mai accentuate în direcția Moldovei, inclusiv prin declarații publice ale fostului președinte Klaus Iohannis. Poziția oficială comună e de acum vădită: viitorul Moldovei se află în Europa, iar România vede în esență reunificarea ca materializându-se în interiorul UE.
Unirea prin pașaport: jumătate de Moldovă, cetățeni ai României
Pe lângă diplomație se mai remarcă și alte două dimensiuni concrete ale integrării.
În primul rând putem vorbi de o reunificare aprofundată direct între populații. Unele estimări apreciază că acum jumătate din populația Moldovei are și cetățenia României. Acest proces - un pașaport românesc după alt pașaport românesc - a fost remarcabil de eficient. Însăși președinta Sandu, ca de altfel mulți politicieni moldoveni, are cetățenia română și votează la alegerile din România. Politica restabilirii cetățeniei pentru descendenții celor ce-o pierduseră prin anexarea Moldovei la URSS a prins avânt sub președintele Traian Băsescu și a continuat sub Iohannis.
În ciuda unor probleme recente legate de abuzarea procedurii de către cetățeni ruși în căutare de pașapoarte UE, sistemul a funcționat în general așa cum se intenționa. Le-a permis cetățenilor moldoveni să trăiască, muncească și să circule liber în UE. Angajamentul lor în privința valorilor europene a fost demonstrat clar la referendumul din 2024, la care diaspora - mare parte și cu cetățenie română - a avut un rol decisiv în obținerea la limită a victoriei pro-UE. Vorbind în termeni strict juridici, Moldova este deja astăzi aproape pe jumătate românească. Istoric, cultural și lingvistic legăturile sunt chiar mai profunde, dar contează și realitatea juridică și nu ar trebui să fie ignorată.
Economia face ce politica evită: firme, bănci și energie peste Prut
În al doilea rând, reunificarea are loc și în teren, proiect cu proiect. România e cel mai important partener economic al Moldovei și una dintre principalele ei piețe de export. Firmele românești sunt tot mai prezente în Moldova, mai ales în sectoarele bancar și energetic. România e aproape de a prelua portul strategic al Moldovei, Giurgiulești. Cu ajutorul inter-conectorilor energetici cu piața românească și cea europeană Moldova și-a redus considerabil dependența de gazul și electricitatea Rusiei, reușind astfel să supraviețuiască - fie și cu mari costuri sociale și economice - șantajului energetic rusesc.
Autostrăzi, poduri și porturi: infrastructura care leagă mai mult decât simbolic
Și conexiunile la nivel de infrastructură sunt aprofundate. Peste Prut se construiesc noi poduri, iar prima autostradă a Moldovei va fi construită de România, legând Iașii de Ungheni. România a finanțat renovarea de grădinițe și instituții culturale, a donat autobuze școlare și a sprijinit sistemul medical de urgență al Moldovei. Acestea nu sunt gesturi simbolice. Sunt investiții palpabile care au configurat în Moldova imaginea unei Românii care acționează, nu doar promite.
Luate la un loc, toate aceste evoluții constituie fundația solidă a unei integrări mai profunde - economice, sociale, culturale și, posibil, politice. Afirmația lui Sandu e importantă fiindcă realizează explicit legătura între integrarea europeană și potențiala reunificare. Din perspectiva Moldovei aderarea la UE e obiectivul prioritar. Însă există și două parcursuri teoretice: ruta standard de aderare, pe care Moldova pășește hotărâtă din 2022, respectiv o cale extraordinară - unirea cu România și dobândirea automată a apartenenței la UE.
Securitatea energetică, ruptura de Rusia și rolul României
Semințele imaginației politice au fost deja plantate, însă mai rămâne mult de lucru. Fundația - cetățenia dublă, infrastructura, securitatea energetică și cooperarea de zi cu zi - e tot mai vizibilă, dar e incompletă și inegală în diverse segmente ale economiei și societății. Ce rămâne esențial e contextul politic, alegerea momentelor oportune și efortul consecvent pentru transpunerea integrării practice în susținere publică durabilă. Dacă va fi ca unirea să se realizeze vreodată, la originea ei se vor afla un parcurs decizional gradual și legitimitatea democratică, mai degrabă decât inevitabilitatea istorică.
Lucru care explică și reținerea publicului din România. Bucureștii vor continua să-i lase inițiativa părții moldovene, permițându-i Chișinăului să conducă. Ambiguitatea publică va coexista cu cooperarea practică accelerată, concepută pentru a demonstra că aprofundarea integrării le aduce beneficii concrete tuturor.
Unirea care nu se anunță, dar se construiește
Mai degrabă decât să tot revenim obsesiv la mecanica juridică și geopolitică a reunificării, ar trebui mai bine să ne concentrăm pe modul în care Moldova și România se apropie deja tot mai mult una de alta. Acest proces e real, în curs și în mare parte ireversibil. Iar declarația lui Sandu nu l-a declanșat, ci doar a admis pur și simplu o realitate care evoluează discret de mai mulți ani.
Articol de Radu Magdin (specialist în comunicare; fost consilier al unor premieri din România și Moldova).
Comentează