Ţăranii care s-au revoltat împotriva colectivizării în 1961, comemoraţi în comuna Izvoarele

Ţăranii din comuna Izvoarele care în iarna anului 1961 s-au revoltat împotriva colectivizării sunt comemoraţi în fiecare an pe 14 ianuarie, ziua în care sătenii s-au ridicat împotriva comuniştilor şi au cerut anularea certificatelor de colectivizare şi înapoierea pământurilor şi animalelor.

Revolta sătenilor a fost înăbuşită de forţele de opresiune comuniste, zeci de persoane fiind arestate şi trimise în închisori, iar familiile lor, persecutate.

"Oltul s-a numărat printre judeţele unde procesul colectivizării s-a lovit de o puternică rezistenţă din partea ţăranilor. S-au împlinit 61 de ani de când o comună întreagă s-a ridicat împotriva comuniştilor. Pe 14 ianuarie 1961, la Izvoarele, în Olt, oamenii au spus 'nu' colectivizării forţate. Au avut curajul să înfrunte forţele miliţiei venite în comună, însă, au plătit scump. Aproape 50 de oameni au înfundat puşcăriile comuniste ani buni, iar familii întregi au fost distruse de persecuţii şi sărăcie", a scris muzeograful Mihaela Lală, de la Muzeul Câmpiei Boianului Drăgăneşti-Olt, într-un mesaj postat vineri pe facebook.

Ţăranii care se împotriveau colectivizării, în ziua de 14 ianuarie 1961, au răsturnat o maşină în care se aflau responsabili din administraţie şi ai forţelor de ordine, pe care i-au bătut, iar aceştia s-au baricadat în clădirea Sfatului Popular, de unde au reuşit să alarmeze Miliţia de la secţii din apropiere.

"În jurul orei 14,00, de la Slatina, Piteşti, au sosit în comuna Izvoarele camioane pline cu militari, securişti şi miliţieni. Trupele n-au reuşit să înainteze pentru că oamenii mai curajoşi mergeau cu bastoanele până când au ajuns faţă în faţă cu militarii. Au tras focuri de armă... ţăranii, veterani de război, femeile şi copiii au stat în faţa armatei, un scut uman, pentru a-i descuraja. Au fost răniţi şi dintr-o parte şi din cealaltă, inclusiv cel care a tras clopotul la Biserică", a precizat Mihaela Lală.

Sătenilor revoltaţi, pentru a se linişti, li s-a spus că totul se va rezolva, însă noaptea localitatea a fost încercuită şi peste 100 de persoane au fost ridicate şi duse la interogatoriu.

"Mulţimea a fost păcălită în cele din urmă de şeful trupelor de intervenţie, care a ridicat o batistă albă în semn de pace, a rupt în stradă certificatele de colectivizare şi a promis că totul se rezolva. Noaptea însă, comuna a fost încercuită de soldaţi înarmaţi, iar activiştii nominalizaţi mai sus, împreună cu securiştii, au mers la casele celor care se opuseseră în acea dimineaţă împotriva activiştilor Partidului Comunist şi au început arestările. Peste 100 de persoane au fost duse la Căminul Cultural, unde au avut loc interogatorii brutale. De aici i-au selectat din nou şi i-au trimis la Penitenciarul Piteşti, unde au fost chinuiţi, mutilaţi, supuşi la torturi cumplite, apoi trimişi în lagărele de muncă forţată de la Periprava", a mai arătat muzeograful.

Aproape 50 de săteni din Izvoarele implicaţi în revoltă au ajuns în închisori sau lagăre de muncă iar familiile lor au fost marginalizate ani la rând.

"Pentru deţinutul Colţan Alexandru, anchetatorul de securitate Preda Ispas, de la Penitenciarul Piteşti, în urma interogatoriului întocmit la data de 10 aprilie 1961 (30 de pagini pentru 24 de deţinuţi politici), a concluzionat: 'Colţan Alexandru, element duşmănos... , s-a dedat la acte huliganice... '. Ion Vlăducu avea 19 ani şi a fost arestat împreună cu tatăl şi mama sa. A stat în puşcărie aproape un an. Alţi 47 de locuitori din Izvoarele au primit condamnări între 2 şi 5 ani în penitenciarul groazei de la Piteşti. Cei rămaşi acasă nu au ştiut de ei, dacă mai sunt în viaţă şi unde, până când au fost eliberaţi. Familii întregi au fost distruse, urmărite zi şi noapte, au rămas în sărăcie, fără sprijin şi marginalizaţi, iar copiii revoluţionarilor nu au avut acces la educaţie ani buni, putând să muncească doar la câmp", a adăugat muzeograful Mihaela Lală.

După 1990, în centrul comunei Izvoarele a fost ridicat un monument în cinstea şi în memoria sătenilor care s-au ridicat împotriva colectivizării, iar ziua de 14 ianuarie este numită Ziua eroilor comunei, în amintirea revoltei din iarna anului 1961.