Curtea Constituțională a publicat și motivarea Deciziei nr. 153 din 18 februarie 2026 privind legea pensiilor de serviciu din justiție. În documentul publicat în Monitorul Oficial apare și o opinie concurentă, care, prin conținut și ton, se apropie mai degrabă de o opinie separată decât de o simplă nuanțare a soluției majoritare.
Opinia este semnată de judecătorii Mihaela Ciochină, Mihai Busuioc și Csaba Asztalos, care declară că sunt „în acord cu soluția adoptată – cu majoritate de voturi”, în sensul respingerii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar formulează critici de fond substanțiale la adresa modului în care Curtea a analizat reducerea pensiilor.
Deși formal votează pentru constituționalitatea legii, cei trei judecători susțin explicit că instanța constituțională „ar fi avut competența de a examina modul în care s-a realizat reducerea cuantumului pensiei de serviciu”, lăsând impresia că o analiză completă ar fi putut conduce la o concluzie diferită.
Reducerea „ex abrupto” de cel puțin 30%
Judecătorii arată că, dincolo de limitele sesizării, „din motivarea autorului obiecției transpare ideea de excesivitate a reducerii operate”, astfel încât Curtea putea evalua dacă diminuarea trebuia realizată gradual, „în intervalul de tranziție reglementat în privința vârstei de pensionare”.
Ei invocă precedentul Deciziei nr. 1018/2010, când CCR a examinat constituționalitatea unor dispoziții „dintr-o perspectivă neantamată de autorul sesizării”, subliniind că, mai ales atunci când un domeniu a făcut deja obiectul unei decizii de neconstituționalitate, analiza ulterioară trebuie să țină seama de „considerentele de principiu și soluția deciziei anterior pronunțate”.
În acest context, opinia concurentă amintește că pensiile de serviciu din justiție au făcut obiectul Deciziei nr. 467/2023, prin care Curtea a declarat neconstituțională o reformă pentru lipsa unor norme tranzitorii adecvate privind creșterea vârstei de pensionare. Atunci, CCR a statuat că „tranziția nu poate fi realizată ex abrupto, ci este necesară o abordare echilibrată și rațională, care să asigure previzibilitatea normativă”.
„Același raționament ar fi fost valabil” și pentru cuantum
Cei trei judecători consideră că legea „continuă linia normativă impusă” de reforma anterioară, ceea ce ar fi permis Curții să o verifice direct prin prisma criteriilor deja stabilite.
Opinia concurentă formulează una dintre cele mai dure observații din interiorul Curții: legea „instituie o reducere ex abrupto a cuantumului pensiei de serviciu”, astfel încât persoanele care se vor pensiona sub imperiul ei „vor suporta o reducere imediată a pensiei de serviciu cu cel puțin 30%”. Mai exact, „baza de calcul a pensiei de serviciu va scădea imediat de la 80% la 55% din indemnizația brută, iar suma astfel obținută va fi la rândul ei limitată, de la 100% la 70% din indemnizația netă”.
Judecătorii susțin explicit că, dacă pentru vârsta de pensionare Curtea a impus norme tranzitorii pentru a evita o aplicare bruscă, „același raționament ar fi fost valabil pentru reforma privind cuantumul pensiei de serviciu”. În opinia lor, „ar fi fost necesară o asemenea evaluare a constituționalității noii reglementări în coordonatele deja stabilite prin Decizia nr. 467/2023”.
O opinie concurentă cu argumente de admitere
Textul merge mai departe și invocă jurisprudența Curții privind importanța normelor tranzitorii, inclusiv Decizia nr. 402/2024, care subliniază că acestea trebuie să creeze cadrul unei „receptări organice” a noilor soluții legislative, „cu respectarea principiului securității juridice”.
Cei trei judecători afirmă că ar fi fost „necesară și examinarea acestui aspect” în decizia actuală și pun accent pe ideea colaborării loiale între autorități, evocând Decizia nr. 617/2017 și principiul echilibrului între puterile statului.
Deși concluzionează că nu contestă competența legiuitorului de a reglementa cuantumul pensiilor și nu afectează formal soluția de respingere, argumentația dezvoltată – centrată pe reducerea abruptă, pe necesitatea normelor tranzitorii și pe aplicarea precedentului obligatoriu din 2023 – seamănă mai degrabă cu fundamentarea unei soluții de admitere parțială a sesizării.
În aceste condiții, opinia concurentă ridică semne de întrebare în spațiul juridic. Deși admite constituționalitatea legii, ea descrie în termeni critici exact elementele care, în logica Deciziei nr. 467/2023, ar fi putut conduce la constatarea neconstituționalității. Diferența dintre votul exprimat și argumentele dezvoltate transformă această opinie concurentă într-una care, în esență, se apropie de o veritabilă opinie separată.
Comentează