Actuala reașezare geopolitică nu înseamnă destrămarea relației transatlantice, iar NATO rămâne principalul pilon al securității europene, afirmă Valentin Naumescu, consilier pentru afaceri europene al președintelui Nicușor Dan, într-un interviu acordat HotNews. Potrivit acestuia, Uniunea Europeană trebuie să-și consolideze capacitățile de apărare, însă fără a rupe legătura strategică cu Statele Unite.
Naumescu subliniază că securitatea este tema centrală a politicii externe a României și că orientarea strategică a țării rămâne neschimbată: NATO, Uniunea Europeană și parteneriatul strategic cu SUA.
„În primul rând, securitatea este tema numărul unu a oricărei politici externe, iar lucrul acesta este în mod evident valabil și pentru mandatul președintelui Dan.”
Invazia Rusiei și „sfârșitul iluziilor” pentru Europa
Consilierul prezidențial afirmă că războiul declanșat de Rusia în Ucraina a produs un șoc strategic în Europa, punând capăt unei perioade de dependență energetică și de subestimare a riscurilor de securitate.
„Am spus în multe alte ocazii că invazia Rusiei în Ucraina a reprezentat un declic major. Un moment de sfârșit al iluziilor, care, din păcate, au alimentat mulți ani, trebuie să o spunem cu luciditate, relația unor state vest-europene cu Federația Rusă, în pofida semnalelor și avertizărilor care veneau de la țările de pe flancul estic – Polonia, România, statele baltice. Din păcate, Europa a funcționat multă vreme în inerție și a continuat să finanțeze indirect, prin contractele uriașe din domeniul hidrocarburilor, mașinăria de război a Rusiei, care era în pregătire.
Dar, momentul februarie 2022 a însemnat o trezire, toți liderii europeni reprezentativi au declarat acest lucru. Franța, Germania au înțeles că s-au înșelat, că partenerii și aliații est-europeni au avut tot timpul dreptate. A început un proces nu doar de conștientizare, dar și de creștere a finanțărilor în domeniul industriei de apărare, de pregătire a unor instrumente noi, de dezvoltare a unor instrumente care nu erau înainte prezente la nivelul UE și care au apărut acum, în ultimii ani, în premieră. De exemplu, avem pentru prima dată un comisar pentru Apărare. Avem instrumente financiare majore, care își propun să relanseze industria de apărare. Este foarte cunoscut în România programul SAFE, de 150 de miliarde de euro (n.r. prin care România a primit de la Comisia Europeană o alocare de 16,68 de miliarde de euro, a doua cea mai mare sumă distribuită unui stat membru după Polonia).
Sunt și alte inițiative importante. A fost lansată, anul trecut, o foaie de parcurs, Defense Readiness 2030, pentru pregătirea apărării până în 2030. Conform acestei foi de parcurs, s-au identificat patru programe-fanion, dintre care două sunt absolut prioritare și esențiale pentru noi, Eastern Flank Watch și programul European Drone Defense Initiative, care, repet, sunt prioritare și trebuie operaționalizate până la sfârșitul anului 2028.
A avut loc deja un summit în decembrie la Helsinki, un summit al statelor UE de pe flancul estic, care exact asta și-a propus, operaționalizarea programului Eastern Flank Watch și integrarea lui, nu doar bugetară, dar și politică, asumarea de către întreaga Uniune Europeană. Ceea ce s-a întâmplat ulterior, prin inserția acestor concluzii în declarația finală de după Consiliul European din decembrie. Așadar, sunt multe lucruri pe care Uniunea Europeană le face în ultimii ani, dar trebuie să recunoaștem că s-a pornit de la un nivel accentuat de nepregătire, de iluzii, de confort, în care s-a stat sub umbrela de securitate a Statelor Unite ale Americii vreme îndelungată. Și de abia acum, aliații europeni din NATO au început să conștientizeze și să-și dezvolte capacități de apărare proprii. Cel mai mare risc pe care vrem să îl evităm este să nu cădem de la forța dreptului la dreptul forței. Pentru că asta a dorit, de fapt, Putin și asta a vrut să arate prin invazia lui în Ucraina”, a spus Naumescu.
„Rolul SUA rămâne esențial” pentru apărarea Europei
Naumescu consideră că Europa nu este încă pregătită să-și asigure singură apărarea convențională și că sprijinul american rămâne indispensabil, chiar dacă europenii trebuie să-și asume mai mult.
„Nu suntem încă în punctul în care europenii să se poată apăra singuri de amenințarea rusească, dar demersurile sunt deja pornite. Ar mai fi nevoie de cel puțin câțiva ani, Uniunea Europeană își propune ca, în 2030, dacă aceste programe funcționează perfect, să ajungă să fie pregătită în domeniul apărării convenționale, pentru că aici este, de fapt, discuția cu aliații americani. În ceea ce privește umbrela de securitate nucleară, lucrurile sunt clare. Statele Unite vor continua să asigure această umbrelă de securitate, dar au spus că este momentul pentru ca europenii să-și asume principala responsabilitate a apărării convenționale a Europei.
Aici, de fapt, Europa mai are nevoie de câțiva ani și de voință politică pentru a implementa proiectele bune pe care deja le are. Dar, realist vorbind, nu suntem încă în punctul în care să putem spune că securitatea europeană poate fi concepută fără participarea și contribuția strategică a Statelor Unite ale Americii”, a continuat consilierul prezidențial.
NATO, singurul furnizor „pregătit” de garanții de securitate
Naumescu punctează că, în arhitectura actuală, NATO rămâne cadrul operațional capabil să ofere garanții de securitate, în timp ce UE își construiește abia acum instrumentele de apărare.
„România, din fericire, și-a atins deocamdată ținta pe care o avea anul trecut, am cheltuit 2,17% pe apărare, pentru anul acesta înțeleg că ținta în viitorul buget va fi undeva spre 2,7%, deci suntem pe un trend ascendent. Nu e vorba însă numai de bani aici, pentru că Uniunea Europeană a avut și are bani, a avut forță financiară. E vorba și de o voință politică, până la urmă, și de capacitatea de a găsi cele mai bune soluții, pentru că vorbim, totuși, de o apărare colectivă a Europei.
În acest moment, singura organizație care a fost construită, pregătită, echipată, pentru a furniza garanții de securitate este NATO. UE nu a fost creată pentru a oferi garanții de securitate. Ea nu este un furnizor explicit de garanții de securitate, pentru că nu este în ADN-ul ei, în tratatele fondatoare ale Uniunii Europene. Acestea au apărut într-o lume și într-o ordine transatlantică în care Statele Unite furnizau, cum spuneam, umbrela de securitate și exista un anumit confort al democrațiilor europene de a investi în prosperitate, în politici economico-sociale.
Or, acum, semnalul aliaților americani este foarte clar: ocupați-vă de propria apărare convențională. Nu doar financiar, asumați-vă mai mult”, a declarat consilierul prezidențial.
„NATO nu se rupe”
Naumescu spune că documentele strategice americane tratează realist amenințarea rusă și capacitățile agregate ale aliaților, insistând că relația transatlantică rămâne funcțională.
„Rusia va rămâne o amenințare persistentă, dar gestionabilă pentru aliații estici ai NATO. Rusia întâmpină dificultăți politice, dificultăți economice și demografice importante, dar încă se dovedește că are resurse de a purta un război pe termen lung. Rusia nu are capacitatea de a pretinde și de a obține hegemonie europeană.
Potrivit acestui document, aliații non-US ai NATO au o capacitate financiară de aproximativ 13 ori mai mare decât a Rusiei, o populație de aproape patru ori mai mare și, nu în ultimul rând, un potențial militar latent mai mare decât al Federației Ruse. În aceste condiții, Statele Unite nu văd posibilă obținerea unei hegemonii a Rusiei asupra continentului european. Pe de altă parte, Statele Unite spun foarte clar: noi vom rămâne în NATO, NATO nu se va rupe, Statele Unite vor avea un rol vital în continuare în NATO, chiar dacă va fi un sprijin mai limitat în ceea ce privește apărarea convențională și vor furniza, în principal, umbrela de securitate nucleară.
Acestea sunt lucruri foarte concrete, care ne arată că alianța transatlantică nu se rupe, NATO nu se rupe, atât Europa cât și Statele Unite au nevoie în continuare de o relație transatlantică funcțională și puternică.
Să nu rămânem cu ideea că doar noi, europenii, avem nevoie de NATO. Sigur că în contextul actual, dat de războiul de la frontiera estică a NATO, a UE, a României, în acest moment ne gândim la securitatea noastră și la faptul că avem nevoie de prezența militară americană. Dar, pe termen mediu și lung, strategic vorbind, NATO a fost un instrument extrem de important de influență strategică pentru Statele Unite pe plan global.
Pentru că sistemul de alianțe reprezintă unul din punctele sensibile pentru orice politică externă. Iar Statele Unite au avut, cel puțin în ultimii 80 de ani, cel mai puternic, extins și eficient sistem de alianțe pe tot globul – alianțe europene, alianțe în Asia, în Orientul Mijlociu.
Deci nu există motive serioase să credem că SUA ar avea vreun interes să întrerupă relația de alianță cu țările europene. Dimpotrivă, să o reajusteze, cum spun ei, să se producă o calibrare a posturii și activităților militare ale SUA în teatrul european, în conformitate cu noile interese de securitate americane, care merg spre zona Indo-Pacific. Și aici vreau să mai fac o observație.
Eu sunt surprins că atât de multă lume, inclusiv colegi de-ai mei din branșa relațiilor internaționale, uită că această pivotare spre Pacific nu a început odată cu Donald Trump și cu MAGA și cu actuala administrație. Trebuie să spunem aici foarte clar că în 2009, atenție, acum 17 ani, secretarul de stat Hillary Clinton, care era șefa diplomației administrației Barack Obama, a lansat pentru prima dată conceptul de pivotare spre Asia. Doi ani mai târziu, în 2011, a publicat în Foreign Policy un articol faimos numit America’s Pacific Century, secolul orientat spre Pacific al Americii. Deci era foarte clar că, de atunci, democrații luau în considerare o prioritizare pe termen foarte lung a zonei care se numea atunci Asia-Pacific și care ulterior a fost redenumită Indo-Pacific. De ce n-a făcut nimic Europa timp de 17 ani, deși existau semnale bipartizane dinspre clasa politică americană, trebuie întrebați liderii europeni de acum cinci, șase, șapte, zece ani. Semnalele erau foarte clare”, a mai spus Naumescu.
„Nu este sfârșitul lumii transatlantice”
Consilierul prezidențial respinge scenariile alarmiste despre o ruptură SUA–Europa și indică drept repere faptele și cooperarea militară instituțională.
„Să nu ne imaginăm că, vreodată în istoria Statelor Unite, politica externă și de securitate a Washingtonului a fost deconectată de ideea de interes. Întotdeauna, și e firesc să fie așa, politica externă și de securitate a unei țări pleacă de la interesele de securitate.
Acum, modul în care o spui, în care prezinți lucrurile acestea, ține și de stilistica, dacă vreți, a unei administrații. Și noi trebuie să avem aici luciditatea și rațiunea de a privi, dincolo de un anumit stil de comunicare, spre ceea ce se întâmplă concret, în fapte. Și vom vedea că nu există elemente de ruptură, sunt elemente de transformare a unei ordini internaționale. Și asta este clar. Dar nu sunt elemente de fractură, de ruptură dramatică.
Am văzut că Statele Unite continuă să fie prezente în NATO, comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul american Alexus G. Grynkewicz, a fost la Palatul Cotroceni și a avut o discuție foarte bună, urmează să vină în România un detașament american cu tancuri Abrams. Sunt lucruri care se întâmplă în continuare, la nivel instituțional, militar.
Colaborarea este în continuare foarte bună. Sugestia mea ar fi să nu credem că adevărata politică externă și de securitate se face pe rețele sociale, prin postări care, sigur, uneori pot fi mai spumoase.
Să ne uităm la nivelul discuțiilor serioase, politico-diplomatice, militare, unde vedem că în continuare relația transatlantică este foarte serios luată în considerare pe ambele maluri ale Atlanticului. Deci, nu aș încuraja deloc aceste abordări panicate și panicarde. Nu este sfârșitul lumii transatlantice, în niciun caz, sau al ordinii politice transatlantice. Este o reajustare fireascâ, în raport cu anumite transformări economice, socio-demografice, reale, care s-au petrecut în lume. Revin la documentul pe care l-am menționat, care este foarte lucid și realist și care spune că Europa rămâne un aliat important, dar ponderea Europei va fi din ce în ce mai mică în economia globală, la nivel populațional.
Atunci, Statele Unite trebuie să țină cont de această pivotare a centrului de greutate a lumii dinspre Atlantic, spre Indo-Pacific”, a mai spus Naumescu.
Comentează