Un nou studiu arată că exercițiile fizice ușoare și treburile casnice scad mortalitatea cu 14-20% pentru persoanele cu sindrom cardiovascular-renal-metabolic, potrivit mediafax.
Cercetătorii de la Johns Hopkins au descoperit că activitatea fizică ușoară poate salva vieți, chiar dacă nu implică efort intens, notează Medical News Today. Sindromul cardiovascular-renal-metabolic este o afecțiune recent definită care include boli de inimă, boli renale, obezitate și diabet de tip 2. Aproximativ 90% dintre americani se încadrează cel puțin în stadiul 1 al acestui sindrom.
„Medicii vor folosi această nouă abordare atunci când vor gestiona riscul de boli cardiace la pacienți”, explică Joseph Sartini, autorul principal al studiului.
Stadiul 1 include semne timpurii de exces de grăsime corporală sau prediabet.
Stadiul 2 cuprinde diabet, hipertensiune, trigliceride ridicate și risc moderat până la ridicat de boală renală cronică.
Stadiul 3 prezintă semne inițiale de boală cardiacă, împreună cu simptomele stadiului 2.
Stadiul 4 înseamnă boală cardiacă diagnosticată, cum ar fi insuficiență cardiacă sau accident vascular cerebral, cu sau fără insuficiență renală.
Cercetătorii au analizat date din 2003 până în 2006 din Ancheta națională de sănătate și nutriție (NHANES). Studiul a inclus informații despre sănătate și activitate fizică de la aproximativ 7.200 de participanți adulți. Cercetarea a fost publicată în Journal of the American Heart Association. Niciun studiu anterior nu evaluase beneficiile pe termen lung pentru persoanele cu boli cardiace identificate folosind măsurători ale sindromului CKM.
Participarea la exerciții fizice de intensitate ușoară era corelată semnificativ cu un risc mai mic de mortalitate. Beneficiile au fost evidente pentru participanții aflați în stadiile 2, 3 și 4 ale sindromului CKM.
Creșterea activității fizice ușoare cu doar o oră pe zi era asociată cu un risc de deces cu 14-20% mai mic pe o perioadă de 14 ani. Creșterea duratei activității ușoare aducea mai multe beneficii în stadiile mai avansate ale sindromului.
„Activitatea ușoară este foarte accesibilă – nu necesită abonament la sala de sport sau echipament special”, subliniază Sartini. Persoanele cu sindrom CKM mai avansat întâmpină dificultăți în respectarea recomandărilor tradiționale de 150 de minute de activitate moderată până la intensă pe săptămână. Pentru multe dintre acestea, activitatea susținută de intensitate ridicată nu este nici măcar sigură sau posibilă.
Activitatea ușoară reprezintă o alternativă utilă pentru populațiile cu risc ridicat.
„Constatările noastre sugerează un beneficiu substanțial al întreruperii perioadelor de sedentarism”, explică Michael Fang, coautor al studiului.
Activități simple includ yoga, plimbări ocazionale, întinderi și treburi casnice.
Aceste exerciții sunt deosebit de utile pentru persoanele cu boli cardiace sau cu risc ridicat de a le dezvolta. Mișcarea nu trebuie să fie intensă pentru a fi semnificativă.
Dr. Kevin Shah de la MemorialCare Heart & Vascular Institute confirmă că rezultatele studiului reflectă observațiile din practica zilnică. „Beneficiile păreau să fie mai puternice la pacienții cu stadii mai avansate de CKM”, remarcă Shah.
Studiul subliniază că mișcarea incrementală, realizabilă, se traduce în beneficii semnificative pentru sănătate pe termen lung. În loc să considere activitatea fizică ca un obiectiv de tipul "totul sau nimic", pacienții pot adopta o abordare graduală.
Dr. Ian Del Conde de la Miami Cardiac & Vascular Institute subliniază că nivelul de activitate din studiu este practic și realizabil. „Ca societate, ne-am îndreptat către un stil de viață din ce în ce mai sedentar, adesea asociat cu o alimentație nesănătoasă”, avertizează Del Conde. Aceasta alimentează o povară tot mai mare a bolilor cardiovasculare și metabolice.
„Trebuie să inversăm această tendință și să readucem societatea la ceva mai apropiat de originile noastre”, adaugă medicul.
Specialiștii doresc să vadă cum activitatea ușoară afectează nu doar bolile cardiovasculare, ci și sănătatea mintală și durata de viață. Cercetările viitoare ar trebui să testeze dacă creșterea intenționată a activității fizice ușoare îmbunătățește rezultatele la pacienții cu sindrom CKM.
Programele structurate de mers pe jos sau rutinele zilnice bazate pe mișcare ar putea fi soluții practice.
„Schimbările mici și durabile în mișcarea zilnică pot duce la câștiguri semnificative în ceea ce privește longevitatea”, conchide Shah.
Comentează