Un caz rar în sistemul penitenciar românesc capătă proporții neașteptate: un bărbat condamnat definitiv la 30 de ani de închisoare nu doar că urmează cursurile a două facultăți la Universitatea Babeș-Bolyai, dar a reușit să provoace și un control de constituționalitate asupra legii care îi reglementează propria detenție. După zeci de procese deschise din spatele gratiilor și multiple demersuri împotriva administrațiilor penitenciare, acesta a ajuns cu mai multe excepții de neconstituționalitate pe masa Curții Constituționale, cea mai recentă decizie fiind publicată în Monitorul Oficial — un parcurs care îl transformă într-un caz aproape fără precedent în sistemul românesc.
Condamnat inițial la 44 de ani și 6 luni pentru înșelăciuni și evaziune fiscală, pedeapsă redusă la 30 de ani prin aplicarea vechiului Cod penal, Zsolt-Csaba Erli nu a dispărut în tăcere în sistemul penitenciar. Din contră.
Din penitenciarele Gherla, Aiud, Oradea sau Baia Mare, a deschis zeci de procese, inclusiv la CCR, a câștigat litigii privind accesul la informații de interes public și a construit un profil atipic pentru un deținut: student la Drept, Jurnalism, autor de blog juridic, reclamant sistematic al administrațiilor penitenciare.
Pușcăriașul care dă statul în judecată din celulă și ajunge la CCR
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din 26 februarie 2026, apare o decizie aparent tehnică a Curții Constituționale. La prima vedere, este doar o respingere de excepție. În realitate, documentul marchează un episod rar: un deținut condamnat la 30 de ani de închisoare ajunge să provoace un control de constituționalitate asupra legii executării pedepselor.
Este vorba despre Zsolt-Csaba Erli, condamnat definitiv pentru înșelăciuni și evaziune fiscală, devenit între timp student la Drept, Jurnalism și una dintre cele mai active voci litigioase din sistemul penitenciar românesc.
Prin Decizia nr. 496 din 21 octombrie 2025, publicată oficial, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de acesta. Dar povestea din spatele acelei decizii este mult mai complexă.
De la 44 de ani de închisoare la plafonul legal de 30
Erli a fost condamnat inițial la 44 de ani și 6 luni de detenție pentru multiple fapte de înșelăciune și evaziune fiscală. Printre episoadele cele mai cunoscute se numără contractarea de credite nerambursate, folosirea de file cec fără acoperire și încasarea a 20.000 de euro pentru un concert de Revelion care nu a mai avut loc.
Judecarea în baza vechiului Cod penal a făcut însă ca pedeapsa să fie redusă la plafonul maxim de 30 de ani.
Pentru majoritatea condamnaților, o astfel de sentință înseamnă o dispariție din spațiul public.
În cazul lui Erli, a însemnat începutul unei cariere juridice din detenție.
Deținutul care a deschis zeci de procese
În ultimii ani, acesta a intentat procese împotriva mai multor administrații penitenciare – Aiud, Gherla, Oradea, Baia Mare, Miercurea Ciuc, Spitalul Penitenciar Dej. A câștigat unele cauze privind accesul la informații de interes public, a formulat cereri de despăgubiri, a contestat condițiile de detenție.
În paralel, s-a înscris la Facultatea de Drept și ulterior la Jurnalism, la Universitatea Babeș-Bolyai. A obținut bursă de merit. A lansat bloguri juridice dedicate executării pedepselor privative de libertate.
Dar adevărata miză nu a fost doar activismul penitenciar.
Ci testarea constituțională a legii.
Sintagma care a ajuns pe masa CCR
Erli a atacat articolul 78 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor, mai exact formularea potrivit căreia „persoanelor condamnate li se poate cere să muncească”.
El a susținut că această sintagmă ar fi lipsită de claritate și ar permite interpretări arbitrare, generând posibile discriminări sau chiar forme mascate de muncă forțată.
Excepția a fost analizată de Curtea Constituțională, care a conexat cauza cu o altă speță similară.
În motivare, Curtea a arătat că dispozițiile sunt suficient de clare și că munca în penitenciar este reglementată în funcție de regimul de executare, aptitudini, stare de sănătate și calificare profesională. CCR a stabilit că nu este vorba de muncă forțată și nici de încălcarea principiului egalității în drepturi Monitorul Oficial Partea I nr. ….
Excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ce este cu adevărat interesant aici este nu faptul că excepția a fost respinsă. Ci faptul că a existat.
Foarte puțini deținuți reușesc să formuleze excepții de neconstituționalitate argumentate juridic, admise spre analiză și publicate ulterior în Monitorul Oficial.
Comentează