Procurorul Claudiu Sandu, fost vicepreședinte al CSM, repune pe agendă o soluție radicală pentru criza de credibilitate a justiției: comisii de vetting pentru magistrați, cu verificări privind averile și conduita profesională.
Propunerea procurorului Sandu
Într-o postare pe Facebook, Sandu spune că și-a schimbat poziția după ce, în timp, a ajuns să vadă sistemul ca profund degradat și concluzionează că un mecanism extraordinar ar fi „ceea ce trebuie”.
„Când am auzit prima data de astfel de comisii mi s-a părut ca sunt ceva exagerat si ca magistrații, fiind niște oameni onorabili, nu pot fi supuși unor astfel de evaluări. Acum, cand ma uit la putreziciunea sistemului de justiție din România, cred ca astfel de comisii sunt ceea ce trebuie”, scrie el, mutând discuția de la prezumția de onorabilitate la o sentință generală asupra întregului corp profesional.
În viziunea sa, mecanismul ar funcționa cu „experti interni dar si din experți internaționali de prestigiu”, care să facă „o dubla verificare - pe de o parte averile magistraților iar pe de alta parte reputația profesională si morala a magistraților judecători si procurori”, pentru ca, în final, „să conducă la eliminarea persoanelor compromise din sistem si crearea unei posibilități reale de recladire a justiției pe baze sănătoase”.
Vetting-ul ca terapie de șoc
Modelul invocat implicit există deja în regiune. Republica Moldova a creat mai întâi o Comisie Pre-Vetting pentru candidații la autoadministrarea sistemului, iar apoi comisii de evaluare a judecătorilor și procurorilor, într-un pachet de reformă care a devenit punct central al vieții politice și judiciare. Comisia Pre-Vetting a fost constituită în 2022 și a avut rolul de a verifica integritatea candidaților la CSM și CSP, iar bilanțurile publice arată un proces dur, cu un număr semnificativ de candidați respinși.
Dar tocmai acolo unde vetting-ul era menit să fie „filtru de integritate”, au apărut și episoade care au hrănit suspiciunea că mecanismul poate produce nedreptăți sau poate fi vulnerabil la erori. Un caz intens mediatizat a fost cel al lui Iulian Muntean, numit membru al CSM după ce trecuse pre-vetting-ul, iar apoi a izbucnit scandalul legat de faptul că era vizat într-un dosar de corupție. Muntean și-a depus demisia la finalul lui septembrie 2023, iar instituții și actori publici s-au acuzat reciproc că informația nu a ajuns la timp în procesul de evaluare.
În 2024, o altă criză a lovit chiar în interiorul comisiilor. Tatiana Răducanu a demisionat după apariția în spațiul public a unei scrisori atribuite șefei Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, care o acuza că ar fi acționat în interesul unor fugari și avocați asociați acestora. Răducanu a respins acuzațiile, dar episodul a alimentat o dezbatere despre vulnerabilitatea comisiilor la războaie instituționale și scurgeri de informații.
De la integritate la percepție
Postarea lui Claudiu Sandu are o problemă de construcție logică. Ea pornește de la o evaluare totalizantă („putreziciunea sistemului”) și sare direct la remediul maximal („comisii de vetting”), fără să demonstreze de ce mecanismele existente de control și răspundere ar fi eșuat structural și de ce o comisie nouă ar fi imună la aceleași blocaje, rețele și presiuni. Când diagnosticul e formulat în termeni absoluți, orice soluție excepțională pare, prin contrast, justificată, chiar dacă nu este calibrată pe cauze.
A doua vulnerabilitate este criteriul propus, care amestecă verificabilul cu vagul. „Averile” pot fi auditate tehnic, cu reguli și standarde, însă „reputația profesională și morală” este un teren elastic, ușor de deplasat de la fapte la impresii și de la integritate la popularitate. În practică, reputația poate deveni armă împotriva magistraților incomozi, a celor care pronunță soluții nepopulare sau a celor care nu se aliniază informalelor „tabere” din sistem, iar asta riscă să înlocuiască standardul probei cu standardul percepției.
A treia problemă este presupunerea că „experții” pot fi, pur și simplu, „liberi de influențe politice”. În realitate, cheia e cine îi selectează, după ce criterii, ce transparență există și ce control jurisdicțional funcționează asupra deciziilor. Inclusiv în Republica Moldova, dezbaterea despre transparență și acces la informații a fost constantă, cu investigații și poziții publice care au reclamat opacitate și o protecție excesivă a comisiilor față de controlul public, tocmai într-un domeniu în care legitimitatea depinde de încredere.
Costurile ascunse ale unei soluții spectaculoase
Dincolo de logică, există un risc practic major. Vetting-ul poate produce efecte de șoc asupra resursei umane, cu plecări preventive și blocaje. În Republica Moldova, chiar în plin proces de verificare a procurorilor, presa a relatat despre un val de demisii, inclusiv zeci de procurori care ar fi renunțat la funcție imediat după notificarea privind evaluarea, semn al presiunii și al impredictibilității resimțite în sistem.
Un alt cost este cel instituțional, pentru că o comisie de vetting cu putere reală de a „elimina persoane” tinde să devină o jurisdicție paralelă, iar dacă nu are proceduri robuste de contradictorialitate, standard de probă, motivare și control în instanță, riscă să transforme „reforma” într-un instrument arbitrar. În cazul Republicii Moldova, rapoarte și relatări publice au consemnat inclusiv anulări ale unor decizii ale Comisiei Pre-Vetting de către Curtea Supremă de Justiție, cu dispoziții de reevaluare, ceea ce arată cât de ușor poate derapa mecanismul în litigii și contestări care consumă timp și autoritate.
În fine, ideea lui Sandu e greșită în forma în care e formulată pentru că promite „reclădirea justiției” printr-o soluție excepțională, dar nu descrie infrastructura de garanții care ar separa curățarea de epurare și proba de impresie. O reformă credibilă poate întări controlul averilor cu metodologii clare, poate face răspunderea disciplinară mai transparentă și predictibilă și poate fixa reguli de promovare care să reducă arbitrarul, însă toate acestea cer proceduri, nu etichete, și mecanisme verificabile, nu doar speranța că niște „experți de prestigiu” vor fi, prin definiție, incoruptibili.
Comentează