Victor Alistar, purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție, afirmă că marile probleme ale sistemului judiciar nu pornesc din interiorul instanțelor, ci din felul în care statul a ales să trateze justiția, cu subfinanțare cronică, lipsă de personal și reforme făcute fără o evaluare serioasă a consecințelor. Într-un interviu acordat DCNews, Alistar a descris un sistem împins la limită, în care judecătorii sunt puși să gestioneze un volum de muncă imposibil, în timp ce opiniei publice i se induce ideea că magistrații ar fi principalii vinovați pentru întârzieri, erori și blocaje.
Mesajul său este unul incomod pentru puterea politică, pe care o acuză că a preferat ani la rând să folosească justiția drept țap ispășitor, în loc să-i asigure resursele necesare pentru a funcționa normal. Potrivit lui Alistar, durata mare a proceselor, lipsa de uniformitate a practicii și presiunea uriașă din instanțe nu sunt accidente, ci rezultatul direct al unui stat care nu a înțeles că actul de justiție este un serviciu public fundamental, nu o cheltuială de care se poate face economie la infinit.
„Cetățenii care intră în interacțiune cu justiția observă că sunt chestiuni legate de durata foarte lungă a procedurilor, de legislație absolut haotică, care până la urmă este greu de interpretat și ajunge să primească soluții divergente de la o instanță la alta pe aceeași problemă de drept. Adică sunt lucruri de discutat. Ca în orice sistem”, a afirmat purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, care a insistat însă că explicația trebuie căutată în modul în care statul a administrat și a subfinanțat acest domeniu.
Alistar: subfinanțarea și reformele recente au dus sistemul la limită
Victor Alistar leagă direct degradarea condițiilor de funcționare din justiție de politicile recente și de refuzul statului de a investi în resursa umană necesară pentru ca instanțele să poată face față volumului de activitate. El susține că aceste probleme au fost agravate de reforme făcute fără dialog real cu sistemul judiciar și fără o evaluare a impactului asupra termenelor și calității actului de justiție.
„În ceea ce privește chestiunea legată de durata proceselor și de normare, astea sunt ca o consecință directă a reformelor Bolojan și a subfinanțării sistemului. Pentru că dacă noi vrem, de pildă, și este legitim ca cetățenii să spună «e firesc să mi se judece cauza într-un termen rezonabil», ca să fac chestiunea asta am nevoie de resursă umană. Am nevoie să măresc schemele atât cu judecători, cât și cu personal de suport, ca să pot procesa volumul litigios”, a declarat Alistar.
El a adăugat că statul nu doar că nu a asigurat suficienți oameni în sistem, dar a tolerat și un comportament administrativ care împinge tot mai multe conflicte în instanță. „Comportamentul administrației este acela de a refuza să-i dea cetățeanului dreptul pe care îl are. Și îl trimite pe cetățean să se judece. «Dacă îți dă instanța judecătorească, îți dau și eu». Și avem zeci de mii de litigii în materia pensiilor, zeci de mii de litigii în materia autorizațiilor și așa mai departe”, a spus reprezentantul Instanței supreme.
Judecători sufocați de dosare, stat absent
Una dintre cele mai puternice idei din intervenția lui Alistar este că judecătorii din România sunt obligați să lucreze mult peste o limită rezonabilă, iar statul cunoaște această realitate, dar refuză să o trateze cu seriozitate. Astfel, erorile, întârzierile și tensiunile din sistem devin aproape inevitabile, câtă vreme presiunea pe fiecare magistrat depășește nivelul suportabil.
„Cam ăsta este raportul: de 2,4 ori mai mult decât media Uniunii Europene număr de dosare pe judecător. Este firesc să nu poată să le facă și este firesc în acel moment să-ți apară și erori. Iar oamenii reclamă chestiunea aceasta. A cui este vina? Pentru că dreptul la un proces echitabil, însemnând sub aspectul duratei rezonabile a procedurii și sub aspectul analizării atente a tuturor cererilor, este un drept fundamental al cetățenilor. Nu este un lux teoretic și atunci statul este cel care este obligat să asigure resursele”, a afirmat Alistar.
Pentru a face imaginea mai clară, el a apelat la o comparație cu sistemul medical, menită să arate absurdul situației în care se află instanțele. „Un medic poate, să spunem, pe anumite specialități să facă șase operații pe zi. Îi soliciți să facă 15 operații pe zi. Cam ăsta este raportul. Este firesc să nu poată să le facă și este firesc în acel moment să-ți apară și erori”, a spus purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, sugerând că statul cere performanță în condiții pe care tot el le-a făcut imposibile.
Volumul de muncă descris de ÎCCJ este „aproape inuman”
Alistar a detaliat și dimensiunea concretă a încărcării din instanțe, prezentând cifre care descriu un ritm de lucru pe care îl califică drept aproape imposibil de susținut în condiții normale. El a arătat că în anumite instanțe se ajunge la peste 1.200 de hotărâri pe an, iar în instanțele superioare, unde complexitatea cauzelor este mai mare, numărul hotărârilor rămâne la niveluri care pun sub semnul întrebării posibilitatea unei analize aprofundate pentru fiecare dosar.
„Vorbim de o medie de dosare, la anumite instanțe ajungem de peste 1200 de hotărâri pe an, număr de dosare mult mai mult rulate, 1200-1400, avem la instanțe de nivel superior, cu complexitate mare a cauzelor, 700 de hotărâri. Ori chestiunea aceasta, gândiți-vă ce înseamnă, să citești dosarele astea, nu mai zic și rulajul și toate celelalte hotărâri, este aproape inuman”, a spus Alistar.
El a explicat că ani la rând acest dezechilibru a fost suportat de magistrați și pentru că exista perspectiva unei ieșiri mai rapide din sistem după o perioadă de serviciu foarte intensă. Odată schimbate regulile, presiunea a devenit însă și mai greu de dus. „În momentul în care tu îi pui în față o perspectivă de plus 16-17 ani, este evident că în ritmul ăsta nu o poți duce. Și atunci statul trebuia să se gândească de două ori, iar în continuare este obligat să se gândească cum asigură resursele, astfel încât instanțele din România să poată procesa volumul de dosare”, a declarat reprezentantul ÎCCJ.
Avertisment privind plecările din sistem
Pe acest fond, Victor Alistar avertizează că efectele politicilor recente nu se văd doar în termene mai lungi și în tensiuni crescute, ci și într-o ieșire accelerată din sistem a unor magistrați experimentați. În opinia sa, statul riscă să piardă exact segmentul de personal cel mai valoros, acela care are deja ani serioși de experiență și poate susține calitatea actului de justiție.
„Într-un an de zile s-a înregistrat un număr record, comparând cu alți ani, de demisii din sistem a unor oameni care sunt cu 10-15 ani vechime în sistem. Tocmai ca urmare a acestor reforme, din punctul meu de vedere și nu numai, complet negândite, în care dialogul a fost mimat, a fost pe sistemul «v-am consultat», a fost pur formal”, a afirmat Alistar.
El a subliniat că un profesionist foarte bun al dreptului are alternative serioase în afara magistraturii, adesea cu mai puține restricții și cu venituri mai mari. „Un profesionist foarte bun al dreptului poate activa în alte profesii juridice, cu mai puține interdicții și cu nivel de venituri mai mari. Deci, în momentul în care ai un nivel de pregătire mai ridicat și de excelență, cu atât în domeniul dreptului îți poți găsi în altă parte. Demotivarea este ca urmare a acestor politici”, a spus purtătorul de cuvânt al ÎCCJ.
Soluția cerută de ÎCCJ: mai mulți oameni, concursuri deblocate, justiție tratată ca serviciu public
În interviul acordat DCNews, Alistar a pledat pentru o schimbare de abordare din partea statului, arătând că justiția nu poate fi ținută în picioare la nesfârșit doar prin sacrificiul magistraților. El spune că soluția nu este propaganda anti-magistrați și nici transferul vinei în spațiul public, ci o intervenție concretă pe resursa umană și pe organizarea activității din instanțe.
„Soluția ar fi să crească numărul posturilor. Se permită de asemenea și deblocarea concursurilor pentru a putea să faci accederea directă în magistratură pentru profesioniștii cu minim 5 ani. Concursul este foarte greu, dar ai posibilitatea să-i introduci mai repede în activitate”, a spus Alistar, indicând una dintre direcțiile în care statul ar trebui să acționeze urgent.
Mesajul final al purtătorului de cuvânt al ÎCCJ este că justiția trebuie tratată exact ca alte servicii publice esențiale, nu ca o anexă pe care politicul o blamează atunci când îi convine și o lasă fără resurse când trebuie să plătească nota. „Nu pot să dau vina pe un medic care este singur pe secție, că nu face față tuturor solicitărilor de tratament, pentru că nu-i vina acelui medic, ci este vina administratorului, în cazul de față statul, că nu a asigurat în spitalele publice resursa necesară. La fel este și în justiție”, a spus Victor Alistar.
Comentează