Alina Robu, psiholog clinician, psihoterapeut integrativ, terapeut neurofeedback, co-fondator Institutul BrainMap, a explicat, joi seară, că o persoană diagnosticată cu autism vede lumea într-o formă cu totul diferită de a noastră, cu detalii foarte mari. Ei nu au filtre la nivelul creierului, a explicat specialistul, scrie news.ro.
”În primul rând, e foarte important de înţeles ce înseamnă autismul, pentru că aşa facem diferenţa. Şi cred că cel mai uşor este să dăm un exemplu. Dacă noi, toţi ceilalţi care nu suntem autişti, vedem lumea, să zicem, printr-o cameră de filmat şi o vedem în larg, într-o formă largă. Au vedere panoramică. Ei, cei cu tulburări din spectru, văd lumea ca şi cum camera asta care ne vede pe noi panoramic ar fi foarte, foarte, foarte mărită. Şi văd în detalii extrem de mari. E ca şi cum acum un creier neurodivergent s-ar uita la mine şi mi-ar vedea în adâncime firul de păr doar sau ochiul, irisul”, a declarat Alina Robu, joi seară, la Medika TV.
Persoanele cu autism văd lumea diferit, amplificat, fără filtre la nivelul creierului.
”Deci, de fapt, ei văd lumea într-o formă diferită de a noastră. foarte amplificată, nu au nişte filtre la nivelul creierului şi atunci este foarte obositor efortul ăsta pe care ei îl fac. De-aia le este atât de greu în orice fel de mediu. (...) Toată forma asta prin care creierile lor văd în acel mare detaliu tot, îi oboseşte foarte mult. Este un efort foarte mare”, a precizat Alina Robu.
Alina Robu a precizat că, de regulă, copiii cu autism nu suportă nimic pe cap, iar acesta poate fi un semn pentru părinţi încă de cînd copiii sunt mici.
”Şi pentru noi e un proces până îi adaptăm, pentru că de regulă aproape toţi copiii care au tulburări din spectru nu suportă nimic pe cap, le e foarte greu să-şi suporte şi căciula. Asta poate să fie un semn de când sunt micuţi, când nu suportă absolut nimic pe cap, părintele ar trebui să-şi pună un semn, de ce nu stă cu nimic. Este foarte multă hiperactivitate şi le e foarte greu să suporte absolut orice. De aia şi la noi e destul de complicat până când reuşim să le punem căscuţa. Neurofeedback-ul e o formă prin care vedem creierul în timp real, îi putem acomoda pentru că sunt jocuri cele pe care le văd şi le este cumva comod şi rămân în contact. Sau melodii”, a declarat Alina Robu.
Prin neurofeedback, copiilor cu autism le poate scădea hiperactivitatea.
”În momentul în care încep să se acomodeze, de fapt le scădem într-o primă instanţă hiperactivitatea, pentru că cei mai mulţi dintre copiii cu tulburări din spectru au o hiperactivitate foarte mare, care vine tocmai din această suprastimulare pe care ei o au. Deci toţi stimuli pe care ei îi au în jurul lor sunt mult prea puternici, mult prea mari, excesiv. Şi asta îi oboseşte foarte tare, îi năuceşte. Îi linişteşte, le aduce echilibru în creier. Şi odată ce încep să li se echilibreze creieruţele şi să perceapă mult mai puţin intens, adică e ca şi cum imaginează-ţi că ai o muzică dată la maxim, care urlă în capul lor şi noi începem uşor, uşor să dăm muzica mai încet, astfel încât să nu le mai urle în creier şi să simtă că trebuie să-şi pună mâinile la urechi”, a explicat Alina Robu.
Specialiştii, spune Alina Robu, reuşesc să le echilibreze creierele copiilor cu autism.
”Noi le echilibrăm creierele şi cumva le dăm volumul încet, le aşezăm, le aducem activitatea electrică în parametrii optimi, asta determină putinţa lor de a putea învăţa, de a reacţiona bine, de a începe să fie mult, mult mai bine şi câştigul pe care îl au, odată ce au făcut terapiile la noi, este infinit mai mare”, a spus Robu.
Comentează