Curtea Constituțională se află din nou în centrul unei dispute politice intense, după ce decizia privind reforma pensiilor magistraților va fi amânată, cel mai probabil, și în ședința din 11 februarie. Motivul este unul cât se poate de banal și, în același timp, profund uman: judecătorul Gheorghe Stan se află în concediu paternal, după nașterea copilului său.
Potrivit informațiilor obținute de stiripesurse.ro, judecătorul CCR a intrat în concediu începând de luni, 9 februarie, pentru opt zile lucrătoare, în baza legii. Soția acestuia a născut recent, iar legea română recunoaște explicit dreptul tatălui de a fi alături de familie în primele zile de după naștere.
De aici și până la declanșarea unui val de critici și insinuări la adresa judecătorului CCR a fost doar un pas. O situație personală obiectivă, imposibil de „programat” sau evitat, a fost rapid transformată într-un pretext de presiune publică asupra Curții și, indirect, asupra unui judecător constituțional.
Ce spune legea despre concediul paternal și CCR
Legea concediului paternal este clară. Potrivit Legii nr. 210/1999, „tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de 10 zile lucrătoare, acordat la cerere, în primele 8 săptămâni de la nașterea copilului”. Concediul este plătit integral și reprezintă un drept, nu o favoare și nu o opțiune discreționară a angajatorului sau a instituției în care lucrează tatăl.
În paralel, și cadrul legal de funcționare al Curții Constituționale (Legea nr. 47/1992) prevede, la art. 58 alin. (1), că „deliberarea se face în secret și la ea vor fi prezenți numai judecătorii care au participat la dezbateri”. Această formulare instituie o regulă strictă, conform căreia la deliberare nu pot participa alți judecători decât cei care au fost prezenți la dezbateri, iar Curtea nu poate adopta o decizie în lipsa unuia dintre aceștia, dacă astfel nu mai este întrunit cvorumul legal.
Cu alte cuvinte, absența judecătorului Gheorghe Stan, aflat într-un concediu prevăzut de lege, face imposibilă adoptarea unei decizii pe speța pensiilor magistraților. Nu este o chestiune de voință, de oportunitate sau de „blocaj”, ci de respectare strictă a legii.
De la o regulă procedurală la o țintă politică
Cu toate acestea, contextul politic transformă o situație juridică banală într-un câmp de luptă. „Reforma” pensiilor magistraților este una dintre marile mize ale guvernului condus de Ilie Bolojan, fiind contestată dur de Consiliul Superior al Magistraturii și de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Executivul își dorește creșterea bruscă (printr-o etapizare falsă) a vârstei de pensionare până la 65 de ani și plafonarea pensiei la 70% din venitul net, în timp ce sistemul judiciar avertizează asupra riscurilor constituționale și sistemice ale proiectului.
În acest context se înscrie și scrisoarea transmisă recent de premier către Curtea Constituțională, percepută în spațiul public ca o amenințare voalată. În document, șeful Guvernului avertizează că România riscă să piardă fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență dacă CCR nu se pronunță rapid asupra legii pensiilor magistraților.
Independența CCR și linia roșie a presiunilor
Problema nu este amânarea în sine, care a mai avut loc, inclusiv la 16 ianuarie, ci modul în care o situație personală, protejată de lege, este folosită pentru a pune presiune pe un judecător constituțional. Criticile îndreptate împotriva lui Gheorghe Stan ignoră deliberat faptul că acesta nu face decât să își exercite un drept legal, identic cu cel al oricărui cetățean.
Mai mult, aceste atacuri riscă să creeze un precedent periculos, acreditând ideea că judecătorii CCR ar trebui să își subordoneze viața personală calendarului politic sau intereselor guvernamentale. Or, independența Curții nu înseamnă doar libertatea de a decide fără ingerințe, ci și protecția judecătorilor împotriva presiunilor directe sau indirecte, inclusiv prin stigmatizare publică.
Comentează